MihaElla ’s Reviews > Copiii de pe Volga > Status Update

Daca limbajul lui mut nu-i poate invata viata, si-a zis el, atunci sa-i invete livada si padurea. Culoarea merilor sa-i aminteasca lui Anntche de tandrete si emotie, lemnul tare al stejarilor si al artarilor - de taria sufleteasca, rasina vascoasa- de fidelitate, fanul usor- de simplitate si smerenie, pamantul- de suplete, iar schimbarea anotimpurilor- de celelalte legi ale vietii

-Basme de ce nu mi-ai scris, Bach?
Bach a lasat ochii in jos. Intr-adevar, povesti nu scrisese-probabil ca erau singura parte a vietii in Gnadental pe care n-o descrisese. Era prea chinuitor orice gand la Klara, de pe buzele careia obisnuia sa asculte basme.
-Intre altele, ele sunt cheia spre inima de copil. De aceea si este de copil, pentru ca nu poate inceta sa creada in basme.

Frumusetea ei, pana atunci firava si severa, se umpluse deodata de o forta deosebita: ochii priveau mai intunecat si mai expresiv, buzele ii devenisera mai pline si mai stralucitoare, eterna ei paloare s-a transformat in rumeneala, intr-un roz dens, provocator. Acum nimeni n-ar mai fi luat-o din spate drept o adolescenta – fiecare miscare trada o femeie.

Cand orele s-au incheiat, dupa ce l-a condus si pe ultimul elev si a incuiat usa scolii dupa el, Bach a vrut sa se duca in sfarsit la el, dar in loc de asta, fara sa stie de ce, s-a asezat intr-o banca- din primul rand, "al magarilor"- si a stat asa, stergandu-si din toate puterile de genunchi palmele umede, pana cand usa locuintei lui s-a deschis: a venit Klara la el.
[...]

A inteles ca astazi plansese,rasese in hohote,se temuse,fusese sincer ca niciodata in viata lui.Si nici macar o data nu se balbaise
A inteles ca voia sa vada chipul Klarei
-La revedere,Fraulein Grimm,a spus el doar,indreptandu-se spre usa
Genunchii si coatele lui erau vinete,pometii zgariati ii ardeau-dar,ciudat, devenise indiferent la durere.Obosise,obosise cumplit,insuportabil
Si in urma lui,staruitor
-O sa veniti?