MihaElla ’s Reviews > Ella > Status Update

Ii ridica trupul firav si o imbratisa. Chipul ei era senin, si pe buze i se schita un zambet usor. N-o vazuse niciodata atat de frumoasa.
Incepu sa-i mangaie fata cu varful degetului aratator si simti ca i se umezeste. Pe obraz aluneca incetisor o picatura stralucitoare...
Prima ei lacrima.

Prin tine am aflat ce chip are un vis...
Doar ochii...
Fata visurilor privire pura e, se indreapta limpede, zicand...
Te-aleg pe tine, pe tine dintre toti.
Un vis m-ales pe mine cu ochii sai...
Ce-mi vor parea intotdeauna ai tai.

“Daca-mi spui ca vii la patru, de la trei voi incepe sa fiu fericit.” Antoine de Saint-Exupery.

Daca-mi spui ca vii intr-o vineri, de luni voi incepe sa...
Ce simpla si vie era emotia, si ea avea acum parte de una: emotia asteptarii.

- “Peisajul este o stare sufleteasca”.
- Ce spuneti? intreba anticarul din penumbra.
- A spus-o Henri Frederic Amiel: “Peisajul este o stare sufleteasca”. In ce anotimp traieste sufletul dumneavoastra?

TO YOU

Whoever you are, I fear you are walking the walks of dreams, I fear these supposed realities are to melt from under your feet and hands,
Even now your features, joys, speech, house, manners, follies...dissipate away from you,
Your true soul and body appear before me,
They stand forth out…eating, drinking, suffering, dying.

Whoever you are, now I place my hand upon you, that you be my poem,

De zile intregi, era fara vlaga. Voia sa simta, dar nu simtea; sa iubeasca, dar nu iubea; sa citeasca, dar nu citea. Pesimismul si scepticismul il amenintau sa-i vina de hac. Acum nu mai vorbea nici macar cu caii.

Oare ceea ce nu vede nimeni exista?

Anticarul se gandi ca amandoi erau doua abisuri, doua inteligente esuate. Ella, dorind sa se apropie de el, arunca fraze ca niste sageti; el, dorind sa se apropie de ea, se ferea.

Ciudati mai suntem noi, oamenii...

...Asteptand nemiscat ca ea sa treaca pragul, (el) lasa ca nasul sa-i atinga usor gatul fin si, aspirand profund, ii fura parfumul. Stia acum de unde provenea mirosul acela incantator pe care necunoscuta il imprima cartilor pe care le rasfoia. Intregul ei trup era o cadelnita plina de mirodenii minunate: scortisoara, ienupar, cuisoare, smirna, santal, floare de portocal...mirosea a Saptamana Mare!

Cauta o poveste care sa-i daruiasca viata...Dar ce sa faca oare cu viata? S-o traiasca singura?Ce ridicol! Nu voia sa fiinteze pe lumea asta, dar nici nu voia sa o paraseasca.Cat de stupida era faptura omeneasca!Cat de stupida era era! Detesta viata si totusi era aproape sigura ca, daca in vreo imprejurare i-ar fi dat sa aleaga intre a trai si a muri, ar alege sa traiasca. Era vorba despre frica, frica in toata legea

Doamna…ii zise, vi se vede in ochi o imensa rana.
Ea il privi intrebatoare si, fara sa stie de ce, ii raspunse.
E tot ce mi-a mai ramas.
Dar inca nu s-a vindecat, supureaza. Puneti-i un bandaj, caci pe acolo vi se poate scurge viata…si, credeti-ma, sa fiti fara viata si vie este tot ce vi se poate intampla mai rau.
“Fara viata si vie”…Ellei i se nazari sa bea o cafea in compania lui.