Ciresica’s Reviews > Soarele negru > Status Update

"Mai stia ca ceea ce va urma o sa se incheie tragic, pentu ca frumusetea si puterea ostentativa atrag intotdeauna mania zeilor." p. 333

"Smaranda ii privea pe amandoi in bucatarie, prinsi in discutii interminabile, printre nori de fum de tigara, si simtea ca e norocoasa sa-i aiba, ca pe doua manechine de antrenament, pline de gauri si urme de cutit, dar inca in picioare, gata sa mai indure si alte lovituri." p. 336

"Sfârșitul războiului nu adusese acel optimism pe care americanii l-au exaltat în fotografii celebre [...] Lumea era secătuită de puteri, îmbătrânită și lipsită de energie vitală. Poate de aceea a avut un succes atât de rapid socialismul în bătrâna Europă: era un trup vlăguit, lipsit de anticorpi, pe când virusul comunismului sovietic era puternic, antrenat de decenii întregi de teroare și foamete [...]" (p. 275)

Era dovada cea mai limpede a faptului ca aveam suflet, dar eu o ignoram, cautandu-l in clisee pe care le gaseam in literatura sau in jurul meu. p. 248
In secret, ma asemuiam omului invizibil al lui Wells, care pasea prin lume infofolit, ascuns tocmai pentru a se arata. p. 256
[...] spre Iosefin, unde nu calcasem niciodata, pentru ca ma simteam strain si taran in orasul acela care isi exhiba istoria cu orgoliu. p. 259

Violenta poporului roman este nascuta din frustrare, e cea a functionarului inferior[...]Un popor barfitor, las, invidios, violent, ca o hiena care nu ataca de una singura, ci doar in haita nationalismului si a sentimentelor patriotice frumoase si curate. p. 225
Suntem in plin delir[...]care delir ne parvine de la un lider comunist balbait care se contamineaza de el in Coreea de Nord? E insasi esenta delirului. p.228

I s-a taiat respiratia cand a recunoscut-o intr-un colt pe Melek Amet[...]o tataroaica din Medgidia al carei nume insemna "inger" si chiar inger parea, pentru ca pe chipul ei de bruneta se luptau inocenta reala si o cunoastere permatura a vietii. Era un inger cazut[...]figura intangibila, singura la care Vrajitoarea nu ridica vocea[...]pentru ca taraia dupa ea[...], ca pe o trena, aura sacra a blestematilor. (p. 204)

"Rămân cu imaginea asta netulburată, nealterată și sper să se păstreze așa, să nu fie roasă de șobolanii secundelor." (p. 170)

"M-am intrebat adesea [...] cum m-a ales meseria de traducator si daca a avut ceva de-a face cu lipsa mea de substanta, cu aspectul de vas al fiintei mele, gata oricand sa se umple cu lichidul care-i este turnat in interior, ca sa-i ia forma. Am pus-o [...] in carca unei schizoidii pe care o impune aceasta ocupatie si care s-ar fi intalnit pe terenul unui Eu fragil, inclinat [...] spre diviziune." (p. 155)