Status Updates From Three Apples Fell from the Sky

-Uite ce zic eu, Vaso, a spus el tușind. Fără cunoștința și voia Domnului, o clipă de fericire omenească nu se transformă în zile și săptămâni. Rămâne o clipă- scurtă și trecătoare. Dacă ți s-a dăruit fericire, primește-o cu recunoștință. Nu jigni intențiile binevoitoare ale cerurilor cu necredința ta, fii demn de darul pe care țu l-au făcut.

"Nimic nu distruge mai tare că lipsa de activitate", îi plăcea tatălui său să repete. "Lipsa de activitate și lenea răpesc sensul vieții." [...] Așa-i, viața e lipsită de sens în clipa în care omul încetează să fie de folos celor din jur. Și cum le poate fi de folos? Numai prin munca lui.

Fiecare locuitor al Maranului își cunoștea consătenii pe toate fețele, se știau unii pe alții ca-n palmă-cu toate necazurile, tristețile, bolile și bucuriile lor rare, dar atât de mult așteptate. Se purtau unii cu alții cu simpatie și bunăvoință, care însemnau doar bună vecinătate și nimic mai mult.

Titlurile erau toate răsunătoare, iar conținutul gol, și asta îi întărea credința că orice cuvânt tipărit e nimic în comparație cu unul rostit.
-Mai bine te gândești de o sută de ori și vorbești o dată, decât să înșiri aiurea tot felul de prostii, mormăia Ovanes, foșnind supărat din paginile ziarului.

11. Arménia

first part down

“Hunger had erased the distinction between rich and poor, lining everybody up as if it were Judgment Day, all of them in one humiliating row at the edge of the grave, mocking them with grand. undisguised pleasure”

vaia lore

“The evening sky that May was low and sticky, with a bilberry tint. If you were to run a finger across it, it would part like waves, scared, baring its soft, velvety, and live interior.”

“and maybe those callous-hearted people are capable of locking up their own grief with a key, but well, she was not in a position to do that because her strength was nearing its end and her soul was like a beast that had fallen into a trap and could neither free itself nor die but only wait, humiliated, for its inevitable and awful”

And that was how she aged, slowly and steadily, alone but contented, surrounded by ghosts dear to her heart.

In the end, the sky is always identically blue and the wind blows exactly the same wherever you were lucky enough to have been born.

I really thought this was going to be a light hearted love story set somewhere in Armenia. Boy was I wrong.

Beautiful story, compelling characters, a rural setting steeped in tradition and culture alongside pragmatic daily lives and survival. Really enjoyed it.

98

Qué valioso descubrir libros así. Un pueblo de Armenia, sus vidas, sus cicatrices. Me está encantando leer sobre una cultura tan lejana y tan humana.

No sé por qué pensaba que era un libro más bien cozy y chill. No caí en un pequeño detalle: la escritora es rusa de origen armenio jaja

And three apples fell from heaven:
One for the storyteller,
One for the listener,
And one for the eavesdropper.

46

that was a really beautiful chapter wow

120

omg 🦚

really enjoying this so far!!

Estaba pensando en leerme Anna Karenina después de este y en las 30 primeras páginas ya me han quitado las ganas lol.

"Después de considerar la intolerable crueldad y arrogancia con que trataba a sus heroínas, asignó al conde un lugar entre los déspotas y los tiranos y retiró de la vista sus gruesos volúmenes para no disgustarse más."

Me está gustando a pesar de la monotonía del relato, bastante tranquilo y con diferentes perspectivas de una soledad, personal y colectiva.

Incredibil de deprimantă cartea asta...

perhaps not as much a balm for the soul as advertised, but certainly interesting in a slice-of-life kind of way

Christmas gift !!

3.5
Buvo vietų, kurios smarkiai suvirpino širdį ir pravirkdė kaip vaiką, bet ne visos istorijos sudomino, erzino veikėjų gausa ir šokinėjimas tarp jų. Turbūt būčiau nebaigusi, jei ne nedidelė apimtis. Įvertinimą kilstelėjo magiškojo realizmo prieskonis ir stipri pabaiga.

she would draw her fingers through the air as if to somehow grasp the vanishing essence of crushing solitude that seemed to flow out of each house, whether occupied or not