Status Updates From Viața pe un peron

„Repet că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul pustiu în care trăim.”

M-am întors la bunul Paler

“Ele vroiau neaparat sa ma vindece de singurătate, când eu nu le ceream decât sa ma ajute s-o îndur.”

“Concertele sunt ca noi. Accidente ale tăcerii”

"Mai tarziu, am revenit la gandul ca viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... Si fiecare uita, poate, un singur lucru... ca trenurile astea nu duc nicaieri."

"Oamenilor n-ai voie să le vorbești despre speranță dacă vrei să-i salvezi. Miroase a paradis. Speranța ne-a pregătit doar să înghițim mai bine cacealmaua."

"Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit la început. Trebuie să-l cânți întotdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul."

“Pentru a se opune răului, omul trebuie să înceapă prin a se teme de răul din el”. Frica de a ne privi umbrele în față ne îndeamnă la o viață de somnambul, iar nedreptatea din jur întotdeauna s-a bizuit pe adormirea conștiinței.

Cred ca-i una dintre cartile de care stii din primele pagini ca o sa fie un 5-star
Amu vedem ce si cum

“Ei bine, eu nu sunt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri (…) printre tumbe și plecăciuni. (…) mi-a intrat în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără urmări. Lumea va râde în loc să se cutremure.”

m-am indragostit

i... like this a lot.

Un pic ciudat...

Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic

Există atâta nedreptate pe lumea asta, încât cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale.

Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur.

"Smulgeți-va maștile de sticla..."

cred ca mi-am gasit noua carte preferată

Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor...

Și poate că e o lege a compensației în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranță.

Vreau doar să vă arăt că mereu am visat binele și toate mi-au ieșit pe dos... Dealtminteri, știu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulți s-au învățat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus.

Iremediabilă e numai greșeala de a te lăsa strivit.

Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să murim suportabil, puțin câte puțin.

Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.

Cunosteam slabiciunea unora pentru solutii simple. Si ce e mai simplu decat sa-l faci pe altul nebun cand logica lui te irita?

M-am încurcat totdeauna la ideea ca omul se viseaza nemuritor din egoism.Va dati seama ca pe un pamînt gemand de oameni nemuritori, prima grija a celor care traiesc ar fi sa nu mai permita nasterea altor oameni, sa-i ucida pe cei care ar veni pe lume.Nemurirea ar sfîrsi prin a ne face calai.Am avea un pamînt populat de calai nemuritori.Ceea ce n-a reusit moartea, sa faca din crima conditia vietii, ar reusi nemurirea

Metafizica singura, cînd nu e pusa în serviciul unei idei sîngeroase, nu ucide. Dumnezeu n-a devenit sîngeros decît în clipa cînd s-a găsit cineva care să ucidă în numele lui.

țipătul nu este un argument, este o izbucnire de disperare; dacă fiecare și-ar țipa disperările pe toate drumurile, nu s-ar mai putea trăi