Status Updates From Jurnal de război: 1916-1917

“ “Noaptea totul este de foc: lacrimile, stelele, sărutările.” “

“Unde ești tu acum, Mircea al meu, copilașul meu, băiețelul meu zvăpăiat?
Muki scump
Mircea Vodă
Puiul meu de soare…
pe câte nume te chemam - Mircea, unde ești tu acum?”

“ “Binecuvântată fii, nefericire, când vii singură!”, dae niciodată nu vine singură, vine în companie numeroasă, ca să ne încerce și să vadă cât putem îndura”

“Dar uneori necazurile ne izbesc cu atâta forță, încât rămânem de-a dreptul amorțiți, de parcă nu ne mai poate durea nimic.”

“Spiritul e totul. O nenorocire întâmpinată cu curaj e pe jumătate învinsă, “viața se teme de cei curajoși” - așa să fie!”

“Nu ne putem încărca inima cu toate suferințele.”

“Sunt atâtea visuri nebunești pe lume - cred că tocmai cele nebunești împing omenirea la fapte mărețe.”

“Mi se clatină mintea când încerc să văd mai limpede, poate e mai bine să nu vezi prea limpede - unele lucruri inima nu le-ar putea îndura.”

“Uneori trebuie să avem curajul de a ne încrede în oameni.”

“Crudă e clipa când vezi sicriul cum coboară în groapa întunecată și adâncă…”

“Românii au obiceiul descumpănitor de a-și tăia pădurile.”

“[…] dar toată viața credem că marile evenimente sunt încă departe și apoi, dintr-odată, ne ajung, ne pomenim față în față cu ele și le ținem piept cum putem.”

“Nu, e mai bine să nu te întorci după ani și ani în locurile pe care le-ai iubit prea mult. Nu te mai cunosc, nu mai ești de acolo…”