Goodreads România discussion
Începe aici
>
Voi ce citiți acum? Primele impresii...
Eu am început azi Femeia cu Părul Roșu.Spre deosebire de ultimele cărți ale lui Orhan Pamuk, de data asta volumul nu doar că nu e stufos (sub 300 de pagini), dar e și scris mai cu zvâc. Îmi place. Încă nu-mi dau seama prea bine în ce direcție o să o ia povestea, dar se conturează cel puțin trei teme principale:
- relația tată-fiu (în mod curios subsumată mitului lui Oedip) și meșter-ucenic,
- prima poveste de dragoste (femeia cu părul roșu care dă titlul romanului),
- ca în mai toate cărțile lui Pamuk, un portret nostalgic al Istanbulului și al personajelor sale aproape mitice, astăzi (aproape) dispărute: fântânarul în cartea de față, bragagiul ambulant în O ciudățenie a minții mele, miniaturistul în Numele meu fie Roșu etc.
Mi-a plăcut citatul de mai jos:
“Alteori mă închipuiam citind o carte, iar apoi sărutându-mă și făcând dragoste cu ea. Potrivit tatei, cea mai mare fericire din lume este să te însori cu o fată alături de care obișnuiai să citești cândva, în tinerețe, plin de emoție, diverse cărți, mânat de un anumit ideal.”
Ascult de vreo 2-3 saptamani The Forever WarPrima impresie avuta a fost ca am de a face cu o carte similara cu Starship Troopers, militarista, orientata spre onoare, un coming-of-age a unui soldat in lupta cu un inamic fata de care nu e nevoie sa ai dileme morale. Simplu, in and out. Viata in anii 70' era asa. Imi mai trageam si eu sufletul diminetile dupa ce ce citeam Dimineata Pierduta cu o seara inainte.
Asa ca inevitabil am comparat-o cu Starship Troopers si ma tot intrebam de ce o carte usor anacronica, care uneste ieftin promiscuitatea cu militaria crezand ca rezolva o problema, poate fi in top 50 SF Goodreads. Ideile relativiste mi-au ridicat un usor semn de intrebare apoi odata ce personajul s-a intors pe Pamant, mai batran cu 8 luni pe un Pamant mai batran cu 20 de ani, s-a schimbat complet intelesul titlului.
Cartea s-a transformat intr-o distopie, imaginand un Pamant, anacronic pentru zilele noastre insa credibil pentru anii 70, functionand ca un organism parazitat, nevoit sa alimenteze cu tot ce are mai bun Razboiul si devenind astfel un fel de Portocala Mecanica imbinata cu Tatooine, care traieste pe cartele de kilocalorii ce tin loc de moneda.
Dupa parerea mea ideea e geniala si e insuficient abordata in literatura. Am intalnit problematica unui Pamant parazitat de un tel doar in The Three-Body Problem si acolo a fost tratat prea succint dupa parerea mea. Dar cam atat, daca mai aveti sugestii similare, spuneti-mi-le.
Cum e scrisa cartea mi se pare mai putin important, doar e SF si genul iarta putin lipsurile, dar doar ideea o face sa merite mentionata in Goodreads top 50 SF list. E poate un 2-3 din 5 daca subiectul nu entuziasmeaza dar unele idei merita citite doar pentru ca exista.
Am inceput ieri Brave New World si imi place la nebunie. Domnul Huxley a publicat aceasta carte in 1932, aluzii la comunism, obsesia societatii perfecte, mediocritatea crasa a societatii perfecte. Abia am citit 29 de pagini sau cam asa ceva. Highly recommended
Victor wrote: "Dupa parerea mea ideea e geniala si e insuficient abordata in literatura. Am intalnit problematica unui Pamant parazitat de un tel doar in The Three-Body Problem si acolo a fost tratat prea succint dupa parerea mea. Dar cam atat, daca mai aveti sugestii similare, spuneti-mi-le.."Nu am citit cele doua carti pomenite de tine, asa ca nu stiu cat de mult se aseamana situatiile, dar practic asta e ideea de baza si in Jocul lui Ender. Prima carte, ca restul seriei se indreapta in alte directii...
Poate seria Umbrelor sa fie despre Pamant (am citit doar in directia Vorbitorului in numele mortilor) dar Jocul e doar un joc de-a razboiul (mai mult sau mai putin), fara a prezenta costurile propriu-zise ale efortului. Eu ma refer la a prezenta efectele economice si asupra resurselor umane ale unui tel unic (nu neaparat razboi).
Sigur, în carte accentul e pus pe Academia militară și nu pe ce se întâmplă în timpul ăsta pe Pământ, dar ideea cărții e exact aceasta: în fața amenințării extraterestre Pământul se unește și își trimite toate resursele într-o flotă unică și într-o încercare disperată de a supraviețui în fața unui inamic net superior din punct de vedere tehnologic. Nu mai suntem în vremea războiului din Vietnam însă, așa că tema devine acum mai rafinată și mai subtilă, în cel puțin trei puncte:- Resursele sunt limitate, așa că nici o familie nu are voie să aibă mai mult de un copil. Însă care este cea mai importantă armă a umanității în fața unui adversar superior? Nu banii, nu navele spațiale, nu numărul de soldați, ci inteligența - așadar focusul va fi aici, în a crea "soldatul perfect", indiferent cu ce sacrificii. Răspunsul din carte e inițial un copil de 6 ani, Ender (pentru ca în continuări să descoperim că în spatele lui era alt copil, și mai mic);
- Cum poți evita să îți transformi soldații în brute? Dându-le dragoste și învățându-i compasiunea - răspunsul din carte e Valentine.
- În cazul unei victorii ce se întâmplă din punct de vedere politic cu națiunile care până acum fuseseră unite doar de nevoie? Cum eviți un război intern, poate la fel de devastator? Răspunsul din carte e Peter.
Și bineînțeles, mai există și al patrulea mesaj: este cu adevărat războiul necesar? Sau inevitabil?
Am început ieri „Tezaurul Împăratului” de Steve Berry. Ce pot spune momentan având în vedere că nu am avansat nemaipomenit cu lectura? Cartea începe prin povestirea decesului tatălui lui Cotton Malone. Continuarea se petrece câteva decenii mai încolo, când Cotton care începe să caute răspunsuri pentru întrebările care l-au bântuit timp de 4 decenii.
Momentan ce pot să spun. Intriga este perfectă, mi-a captat atenția și sunt extrem de curioasă despre ce urmează.
Mulțumesc frumos pentru recomandarea acestei cărți!
Da, Card are raspunsuri si oricat de stramtorat ar fi Pamantul sau de negru viitorul, lucrurile se termina cu bine (cel putin in povestea lui Ender, Umbrele nu le-am urmarit mai mult de jumatatea primei carti). Halderman creeaza o distopie de la aceeasi idee ca a lui Card dar vede un Pamant fara solutii. Razboiul e rau dar pacea ar fi si mai rea si nu fiindca Pamantul ar fi invadat ci fiindca economia, construita doar in jurul efortului de razboi, s-ar prabusi complet. Cred ca Halderman a intuit ceva despre afacerile companiei War in Middle East SRL din anii 2000.
Azi am avut de făcut un drum mai lung cu mașina, așa că am început să ascult audiobook-ul de la The Fault in Our Stars.Personal nu am citit prea multe cărți cu acest subiect, (view spoiler) așa că habar n-am cum se compară cu altele, dar pentru mine a fost o surpriză plăcută! Bine, nu e genul de carte care își propune să fie o capodoperă literară, dar în pofida subiectului am descoperit în ea un amestec de ironie, umor, maturitate, sensibilitate și romantism care e greu să nu te cucerească. E o poveste (respectiv basm) despre dragoste și despre puterea ficțiunii. Genul de carte perfectă pentru vacanță...
Nota 10 și pentru ediția audio, în lectura lui Kate Rudd. Good job!
The fault e pe lista mea de citit in urmatoarele 2 luni. Ma gandesc daca sa o citesc inainte de Hosseini...
Alex wrote: "The fault e pe lista mea de citit in urmatoarele 2 luni. Ma gandesc daca sa o citesc inainte de Hosseini..."E scurtă, o poți citi cu ușurință într-o zi sau două. De asemenea, e YA, dar genul de YA care merge citit și la alte vârste. :)
Nu stiu ce inseamna clasificarea asta „young adult“ si nu stiu ce implica. Daca am citit Sartre la 19 ani se cheama ca Greata e tot YA?
Alex wrote: "Nu stiu ce inseamna clasificarea asta „young adult“ si nu stiu ce implica. Daca am citit Sartre la 19 ani se cheama ca Greata e tot YA?"Habar n-am, dar aș zice că ar trebui să fie sub 18 ani publicul țintă ca să fie YA. Și când zic publicul țintă nu mă refer la cineva care citește Sartre, ci la cineva care nu prea citește, sau citește cărți mai degrabă pentru acțiune.
In libraria mea preferata Heymann cartea era intr-adevar la sectiunea YA. Sincer nu m-am uitat sa vad ce alte carti mai contineau rafturile respective, vanzatoarea mi-a aratat direct locul unde se afla cartea si doar am luat-o. Trebuie sa studiez problema mai adanc.
Nu pot să te ajut decât cu un citat aproximativ chiar din carte: desenează un cerc mai mare și în interiorul lui unul mai mic. Cel mare reprezintă toți cititorii potențiali, cel mic toți cititorii YA. Cartea asta e un punct undeva în cercul mai mic.Cu alte cuvinte, nu contează raftul de unde o iei, contează să intri în librărie. :)
Mi-a placut mult The Fault in Our Stars, am si plans ce-i drept la ea. Si da intra in YA dupa parerea mea, dar nu sunt de parere ca aceste carti sunt adresate numai persoanelor tinere care nu prea citesc.. pana la urma eu citesc destul de mult si m-au incantat cateva carti de-ale lui John Green. Mai sunt si alte YA de duzina, dar pana la urma in orice gen gasesti carti de duzina.
Citesc acum October: The Story of the Russian Revolution a lui China Miéville. Mi-am zis că probabil n-o s-o citesc niciodată pe aia mare a lui Trotsky, așa că s-o citesc măcar pe asta a lui Mieville, un scriior de care am citit deja câteva volume din opera sa fantasy / steampunk. E foarte mișto, cu o privire de ansamblu asupra diferitelor facțiuni care s-au încăierat în perioadat asta. Nu glorifică și nu face hagiografii. Până acum sunt încântat de ea, chiar dacă trag de ea de ceva vreme, din motive ce nu țin de carte, ci de timpul meu.
Mihai-Alexandru wrote: "Citesc acum October: The Story of the Russian Revolution a lui China Miéville. Mi-am zis că probabil n-o s-o citesc niciodată pe aia mare a lui Trotsky, așa că s-o ci..."E si pe lista mea de citit.
THE China Mieville? Cum a ajuns el sa scrie pertinent despre istorie? Perioada nu e una din cele despre care sunt foarte interesat, pana acolo vreau sa citesc despre clusterfuckul din Orientul Mijlociu si despre istoria Chinei (mai exact despre Three Kingdoms War), dar Mieville scriind despre Revolutia din Octombrie suna bine.
Omul e un socialist pasionat, si-a dat si doctoratul in marxism (la propriu, nu la figurat). De altfel o parte din idei se regasesc si in romanele sale SF. Din fericire, nu intr-o forma “militanta”...
Citesc How Emotions Are Made: The Secret Life of the Brain, carre care se vrea “brilliant and original”, dar care mie mi se pare usor agasanta.E exact sentimentul pe care l-am avut ascultand-o pe autoare vorbind pe diverse podcasturi la lansarea cartii.
Ideea de baza a cartii e ca interpretarea clasica, de manual, a emotiilor e gresita, si ca de fapt nu exista un set bine delimitat de emotii universale, care pot pune stapanire pe noi si sa ne controleze. Exista doar un continuum de senzatii pe care creierul incearca sa le puna intr-o categorie sau alta de emotii, in functie de context, in functie de mediu, in functie de cultura in care traieste. Nu emotiile pun stapanire pe noi, ci noi ne imaginam emotii si ne adaptam organismul (expresia fetei, bataile inimii etc) in functie de ce vrem sa transmitem.
Ce e deconcertant la carte este ca pentru cititorul obisnuit multe din afirmatiile autoarei tin de domeniul bunului simt. (Nu exista un singur sentiment de tristete, ci grade diferite de intensitate, iar uneori tristetea e amestecata si cu furie, alteori cu disperare, alteori cu melancolie etc. Iar la exterior uneori plangi, uneori doar iti tremura vocea, uneori nu tradezi nimic s.a.m.d.) Dar autoarea le prezinta pe toate ca descoperiri noi, ultimul racnet in stiinta, foarte controversate pentru specialisti. Deci senzatia e ca asisti la o disputa pur academica, care tine strict de modelul teoretic al emotiilor, de interpretarea lor in manualele de psihologie. Insa atunci e greu de inteles de ce toata cartea e scrisa pentru nespecialisti, cu comparatii din domeniul bucatariei etc. Ma simt de parca mi s-ar cere sa iau partea unui om de stiinta intr-o disputa din care nu stiu de fapt nimic, si in care o singura parte imi vorbeste, incercand sa ma convinga de partea ei.
Altfel, exista si parti interesante in carte, dar si parti care mi se par neconvingatoare. Daca i-as pune o nota in clipa asta nu i-as da mai mult de 2 stelute.
Ieri doream să încep și Omul din Castelul Înalt de Philip K Dick, dar când am scos Kindle-ul pe tren am descoperit că nu aveam cartea pe el. Așa că am început altă carte de Philip K Dick: Galactic Pot-Healer.Curios, atmosfera cu care începe cartea sună destul de asemănătoare cu cea din Omul din Castelul Înalt: o Americă deprimantă, undeva în viitor (2049 parcă), mesaje misterioase, aluzii la o carte importantă care conține toate răspunsurile la toate întrebările, o poliție care veghează peste tot și îți poate citi gândurile... Destul de repede acțiunea se îndreaptă în cu totul altă direcție însă...
Amuzant cum unele detalii din carte mi s-ar fi părut anacronice cu poate cinci ani în urmă, în timp ce astăzi sună mai degrabă preștient: în loc de Internet sau Wikipedia, oamenii din viitor sună la un număr de telefon și vorbesc cu un computer care le poate da orice informație din enciclopedia universală. Siri, Alexa, Cortana, sună familar? Partea tristă e că doar un singur răspuns pe săptămână e gratuit, pentru restul trebuie să plătești. :(
Gabriel wrote: "Partea tristă e că doar un singur răspuns pe săptămână e gratuit, pentru restul trebuie să plătești. :("Fuck, abia asta e creepy fiindca K. Dick a intuit ca Net Neutrality-ul nu o sa tina. FCC-ul american lucreaza intens ca sa-l dea jos si la fel si Comisia Europeana incearca sa muste cate putin. Din fericire avem niste corporatii mari care nu vor asta dar a caror interese se bat cap in cap cu companiile telecom.
Un lucru pe care nu îl înțeleg în carte sunt nenumăratele referințe la azbest - despre care se știa că e nociv sănătății încă de la 1900 și ceva, deci cu mult înainte de data la care a fost scrisă cartea. De ce ar fi un material atât de folosit peste tot în 2049? E ceva care îmi scapă? Philip K Dick avea momente de paranoia... o fi vreo aluzie că Guvernul Pământului încearcă să țină sub control "în mod natural" creșterea populației?
Ati citit Maestrul si margareta? Eu am inceput-o acum doua zile, am citit deja un sfert. La inceput m-a contrariat total si nu am reusit sa inteleg tot Hype-ul in jurul acestei carti. Dar incepe sa ma prinda. Nu reusesc sa vad alegoria Rusiei de pe vremea lui Stalin, mai repede am vazut istoria bine conturata in Imago a lui Ulitzkaia. Asta mai mult e o poveste cu rusi, buna reprezentanta a genului "realism magic" si o iau ca atare. Azi de dimineata sub dus imi imaginam un motan mare si negru stand pe fotoliu si band cafea.
Alex wrote: "Nu reusesc sa vad alegoria Rusiei de pe vremea lui Stalin"Mai da-i putin timp, sunt sigur ca o sa incepi sa vezi legaturile (nu neaparut alegorie, cat o sumedenie de critici fine), chiar daca romanul e scris in cheie umoristica.
Sirenele de pe Titan de Kurt Vonnegut Jr. imi pare la prima impresie ca are tonul ironic al lui Douglas Adams dar e mai coerenta decatThe Hitch Hiker's Guide to the Galaxy: A Trilogy in Five Parts
E foarte misto Sirenele de pe Titan. Pana unde am ajuns, la 25%, Vonnegut face, cu ironia sa specifica din Abatorul 5 (Billy Pilgrim, heh ... Pilgrim) dar si mai spumoasa, o critica asupra societatii americane, in special asupra capitalismului si a fundamentalismului crestin. Mi-a placut cel mai mult o secventa in care unul dintre personajele principale, Malachi Constant, tipicul milionarului american, care fie e excentric fie e ascetic, se trezeste din betie intr-o piscina. Pacat ca ascult in format audio si nu pot sa pun citatul dar numai pentru citatul ala (si cel in care pastorul crestin descrie numaratoarea inversa a rachetei care duce spre rai) merita citita cartea.
De fapt cartea e atat de bine scrisa incat iti vine sa o povestesti daca cineva te intreaba despre ea.
Eu mai am nitel si termin „zgomotul timpului“ de Julian Barnes (Die Lärm der Zeit / The noise of time). Este o carte bine scrisa, solida, cred ca foarte documentata si extrem de lirica despre viata compozitorului Schostakowich in era Stalin / Hrusciov. extrem de multe similitudini cu situatia din Romania sub Ceausescu. maica-mea tot repeta despre diversi oameni de arta „da, l-au pupat in cur pe Ceausescu cu ce au scris si acum sint mari revolutionari si contra“. cartea ofera niste raspunsuri, de ce pupatul in cur de fapt devine o forma de supravietuire. este dorinta de a supravietui o lasitate? Sau mai bine emigrarea este metoda de a iti putea exercita arta nestanjenit. ce faci daca tu bravezi in numele idei de a nu vrea sa fii las, insa vezi cum amenintarea ia calea familiei. Cartea e faina si te pune nitel pe ganduri. O recomand. o termin azi si o sa scriu si un review oficial
Mi se pare foarte cunoscut subiectul asa ca am cautat pe youtube in playlistul Cartea de la ora 5 dar nu am gasit-o. Cred totusi ca am vazut o prezentare a cartii la TV si tin minte ca din recenzia, nu stiu de cine facuta, m-a impresionat descrierea terorii in care traia Șostakovici si a vechinilor care dispareau aleatoriu in miezul noptii. Imi mai amintesc doar ca a avut o perioada in care dormea imbracat, cu geanta facuta.
Mihai-Alexandru wrote: "Citesc acum October: The Story of the Russian Revolution a lui China Miéville. Mi-am zis că probabil n-o s-o citesc niciodată pe aia mare a lui Trotsky, așa că s-o citesc măcar pe asta a lui Mieville, un scriior de care am citit deja câteva volume din opera sa fantasy / steampunk. E foarte mișto, cu o privire de ansamblu asupra diferitelor facțiuni care s-au încăierat în perioadat asta. Nu glorifică și nu face hagiografii. Până acum sunt încântat de ea, chiar dacă trag de ea de ceva vreme, din motive ce nu țin de carte, ci de timpul meu."
Vorbeste si despre asta?
The Russian Democratic Federative Republic (Russian: Российская Демократическая Федеративная Республика, tr. Rossiyskaya Demokraticheskaya Federativnaya Respublika)[2] was a one-day government in 1918 in the Russian Socialist Federative Soviet Republic (Russian SFSR) during the Russian Revolution of 1917. It was formally declared on 19 January 1918 [1] when the democratically elected Russian Constituent Assembly drafted and adopted the "Resolution on the form of government of Russia", declaring Russia to be a democratic federal republic. However, the Assembly was dissolved on the same day by the All-Russian Central Executive Committee, thus making the Republic one of the shortest-lived states in history.
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of...
https://en.wikipedia.org/wiki/Russian...
Victor wrote: "m-a impresionat descrierea terorii in care traia Șostakovici si a vechinilor care dispareau aleatoriu in miezul noptii."Cumva la intersecția dintre cele două cărți (October și Zgomotul timpului), am de câteva săptămâni în to-read list The House of Government: A Saga of the Russian Revolution. Povestea unui uriaș bloc moscovit de locuințe, destinat nomenlaturiștilor și devenit una din scenele favorite ale epurărilor și răfuielilor din partid.
Am început sa citesc Zeno's Conscience, o carte foarte interesantă scrisă undeva pe la începutul lui 1900 de Ettore Schmidt, mai bine cunoscut ca Italo Svevo. Cartea este scrisă foarte bine și povestea este di POV-ul protagonistului, Zeno Cosini, personaj, zic eu, foarte interesant pentru profilul său psihologic. Zeno povestește întreaga sa viața psihoanalistului său, vorbindu-i despre viciile sale și despre raportul său cu cei dragi, tata, soția și așa mai departe.
Ionut wrote: "Am început sa citesc Zeno's Conscience, o carte foarte interesantă scrisă undeva pe la începutul lui 1900 de Ettore Schmidt, mai bine cunoscut ca Italo Svevo. Cartea este scrisă foarte..."Oh, eu ar trebui să reiau cartea asta, deși nu cred că înainte de pensie o să am timp :)). Mi-a plăcut, dar nu m-a impresionat nici pe departe pe cît mă așteptam să o facă, totuși la mulți ani distanță, deocamdată 8, cred că aș avea altă atitudine față de ea, s-ar putea să fiu și eu mai îngăduitoare cu Svevo și cu mine însămi.
Eu citesc Frankenstein, l-am simțit mereu ca un minus între lecturi, anul ăsta m-am sincronizat cu Halloweenul, muahaha!
Oameni prinsi inaintea mortii intr-o semi-viata criogenica cu o activitate cerebrala ce expira dupa o luna de activare, persoane cu abilitati prestiente si telepatice si altele cu abilitati ce le anuleaza pe primele - inclusiv modificarea trecutului - prinsi intr-o lupta la nivel corporatist, si toate astea in jurul unui personaj principal care nu-si poate permite nici 5 centi ca sa-si deschida usa de la apartament si care treptat pare sa piarda controlul asupra a ceea ce e real si a liniaritatii timpului. In preajma sa lucrurile par sa expire, tigarile se dezintegreaza din cauza vechimii si cea cu care trebuia sa se intalneasca intr-o camera de hotel, e gasita mumificata de 50 de ani in dulapul acele camere. Si asta doar in prima treime a cartii.Peste langa toate astea, la inceputul fiecarui capitol, avem reclame vag nelinistitoare la diverse produse marca Ubik. (if used according to specifications)
Victor wrote: "Oameni prinsi inaintea mortii intr-o semi-viata criogenica cu o activitate cerebrala ce expira dupa o luna de activare, persoane cu abilitati prestiente si telepatice si altele cu abilitati ce le a..."Wow, ce bine sună!
La propriu, fiindca o ascult in format audio.
Victor wrote: "La propriu, fiindca o ascult in format audio.":))))) bun aşa!
O sa trebuiasca s-o rasfoiesc si in format scris ca sa nu patesc la fel ca si cu Omul din Castelul Inalt. :)Cred ca e cartea cea mai apropiata de Serge Brussolo pe care am citit-o pana acum si asta ma impulsoneaza sa invat franceza mai repede (m-am apucat s-o invat de pe duolingo ieri) [si] ca sa-l citesc pe Serge in original.
Victor wrote: "Cred ca e cartea cea mai apropiata de Serge Brussolo pe care am citit-o pana acum si asta ma impulsoneaza sa invat franceza mai repede (m-am apucat s-o invat de pe duolingo ieri) [si] ca sa-l citesc pe Serge in original. ."Wow, asta da ambiție!
Subscriu la wow-ul lui Gabriel :) sigur, ideal ar fi să putem citi toate cărţile în limba în care au fost scrise, dar nu prea avem cum :) mă mir, în schimb, că nu ai avut ore de franceză la şcoală...
Cred ca asta spune mai multe despre timpul meu decat despre ambitia mea fiindca saptamana trecuta invatam Python. :))Eu sunt unul din putinii copii care a invatat rusa din clasa a doua pana in clasa a douasprezecea. Si din asta am ramas doar cu alfabetul chirilic...ma descurc cu semnele auto cand trec prin Bulgaria. Pe langa asta, la scoala, i-am invatat limba engleza. :P
La facultate am avut o colegă din Olt, şi ea făcuse franceză şi rusă la şcoală. De-aia am crezut că aşa se punea problema cu limbile străine în sudul ţării :)
L-am descoperit cu cativa ani in urma pe Jim Crace, un scriitor fantastic, desi mai putin promovat si poate mai putin cunoscut... Din pacate, pentru ca e nu doar un povestitor excelent, dar si o voce profund originala. De atunci imi croiesc incet-incet drum prin opera lui, 2-3 carti pe an, nu mai mult, ca sa tina... :)Am inceput azi Continent si da, magia e acolo, inca de la primele pagini. Nu sunt sigur insa in ce directie o va lua cartea, fiecare capitol pare sa fie o povestire de sine statatoare, ma intreb daca in cele din urma vor fi legate sau nu...
Si eu am doua carti de-ale lui Crace: Recolta si Casa molimei, planuiesc sa o citesc pe a doua pana la sfarsitul anului. Dar sunt curioasa ce parere-ti vei face :) desi Continent e cica o colectie de povestiri, iar ale mele sunt romane, stilul e stil. Iar daca spui ca e un excelent povestitor, asta imi da si mai mult elan :))
Ascult acum The Road. Dupa parerea mea e extraordinara dar inteleg de ce multora Cormac McCarthy nu place: are un stil minimalist, fara inflorituri si te bate cu aparente repetitii care ori te taraie (de urechi, in cazul meu) in lumea lui ori te plictisesc de moarte. Zic aparente fiindca se repeta fara sa iti lase impresia ca incearca sa evite asta dar fara sa fie deranjant in descrierile sale. Si are niste comparatii foarte scurte si de efect. Una care mi-a ramas in minte suna aproximativ asa in romana (in engleza e mai la obiect):"Copilul mergea inaintea sa ca un vestitor ce aducea lumii stiri despre un grup de muzicanti ce va sa vina fara sa stie ca in urma sa muzicantii au fost luati de lupi."
Cata lipsa de imaginatie sa iti inchipui povesti cu zombies cand ai oameni sa le tina locul.
Goodreads România
Books mentioned in this topic
The Sentence (other topics)The Tidewater Tales (other topics)
The Tidewater Tales (other topics)
A Swim in a Pond in the Rain: In Which Four Russians Give a Master Class on Writing, Reading, and Life (other topics)
Throne of Glass (other topics)
More...
Authors mentioned in this topic
George Saunders (other topics)Emil Brumaru (other topics)
Susanna Clarke (other topics)
Christopher Priest (other topics)
John Toland (other topics)
More...
Vă aștept cu recomandări, frustrări, întrebări și primele impresii.
Și de ce nu, și cu concluziile de final: uneori începutul unei cărți e înșelător, și te trezești la sfârșit cu totul alte gânduri și impresii decât cele cu care plecasei la drum.