HaiBun Reading Challenge. Iulie: Carte tipărită în anul în care te-ai născut

[HaiBun]

Uite că am ajuns și la provocarea din luna iulie, iar lista HaiBun Reading Challenge zice că de această dată vom citi o carte publicată în anul în care ne-am născut (prima ediție a cărții). Acum imaginează-ți că citești o carte care are vârsta ta și, în lumi paralele, ați fi putut merge împreună la grădiniță sau la școală.

Găsiți recomandările noastre aici: http://haibun.md/haibun-reading-chall...

Deadline-ul pentru lecturi: 31 iulie.

[Anastasia Vahtin]

Eu din lista propusa de HaiBun am ales cartea ce corespunde anului meu de nastere, si anume " Insuportabila ușurătate a ființei" de Milan Kundera

Cartea desi nu pot sa zic ca e rea, dar nu m-a impresionat tare. E despre cautari de sine, despre lupta vesnica intre libertate si stabilitate, arata realitatea intr-un mod dureros dar atit de veridic. Pe alocuri actiunile erau monotone si plictisitoare de imi venea sa las cartea, dar imi ziceam poate pe parcurs apare ceva wow sa ma dea pe spate, si da finalul destul de previzibil a fost, ma asteptam la altceva mai cu efect. Sunt careva ginduri si adevaruri filosofice de viata, mi-a placut ideea in sine a denumirii, dezvoltata dealtfel in carte, si anume aceea ca deciziile luate de noi sunt usoare , dar mai grele si uneori insuportabile sunt consecintele suportate!

[Ve]

Pentru luna aceasta am ales cartea Jurnalele vampirilor: Trezirea, prima editie aparand in 1991 anul in care m-am nascut. Consider ca am facut o alegere neinspirata .
In primul rand ca am gasit cartea pe scribd ca nu aveam nimic din biblioteca din anul 1991 si am citit-o cum s-ar zice electronic. Ceea ce din punctul meu de vedere e incomod, imi place sa tin cartea in mana, sa o marchez cuun semn de carte.
In al doilea rand subiectul nu m-a prins. Ador genul fantasy. Cel mai mult citesc fantasy, SF si tot ce tine de fictiune, cu vampiri, cu Harry Potter etc etc, dar iubirea dintre Elena si Stefan Salvadore care se infiripeaza in acest volum nu a fost pe gustul meu.
Ori se datoreaza faptului ca am vazut serialul inainte de a citi seria si nu mai aveam rabdare ca stiam ce se petrece, ori stilul lui L.J. Smith a fost prea pueril pentru starea mea actuala...nu stiu.
Cu toate acestea, ma bucur ca in anul 1991 s-au publicat carti cu vampiri, aceste creaturi fiind personajele mele preferate din genul fantasy.

[Doina]

Am ales să citesc „Rămășițele zilei” de Kazuo Ishiguro, apărută pentru prima dată în 1989. După primele 30 de pagini am decis să o abandonez, or stilul unui roman clasic îmi părea plictisitor. I-am dat o șansă, și nu regret. Romanul este minunat. Este despre devotament și încredere, și un pic despre iubire, numele căreia nu a fost niciodată pronunțat. Este al doilea roman al lui Ishiguro în care observ, că personajul nu este stăpânul propriei vieți. Lectura te lasă cu un sentiment de tristețe ușoară. Este uimitor cum unui scriitor japonez, educat în stilul tradițiilor țării natale, i-a reușit să redea în scrie acest roman caracterele tipice Marii Britanii.

[Corina]

Am apărut pe lume în 1992, în tumultoasa stare națională de obținere a independenței și am citit cartea lui Murakami ”La sud de graniță, la vest de soare”. O scriitură frumoasă despre amintiri din trecut, despre iubire ca formă și unicitate. Stilul lui Murakami îmi este drag sufletului, mai ales pentru sensibilitatea cu care descrie caractere și identități literare.
”La sud de graniță, la vest de soare” e un soi de alegorie despre căutarea timpului pierdut și despre șanse pe care le vânăm cu ardoare, dar care uneori se dizolvă în aburii unei vieți monotone și confortabile.
Dacă sunteți din generația '92 și poate sunteți scorpioni din Noiembrie luați în vizor această lucrare.
lecturi frumoase!

[Veronica]

Eu am recitit una dintre cărțile mele preferate - "Cronica păsării arc" de Murakami. Aparent, Murakami are câte o carte pentru anul nașterii fiecăruia 😄 Asta a fost publicată în 1994.
La cartea asta îmi place timpul care curge extrem de lent, citind, parcă înveți să ai răbdare căci tot ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla la momentul potrivit, doar trebuie să aștepți un pic.
Îmi place mult cum sunt conatruite personajele. În genere majoritatea personajelor lui Murakami sunt stranii, dar aici tu poți să ți le închipui ca fiind reale, chiar si fiind atât de stranii.
Un alt plus al cărții este cum realul se împletește cu irealul atât de subtil încât ai putea admite existența a tot ce este ireal în această carte.
Când citești "Cronica păsării arc" este foarte ușor să ieși în afara timpului și spațiului. De parcă personajul central, omul fără nume, te ia cu el în adâncul fântânii și acolo nu mai există nimic, doar tu și gândurile lui.