HaiBun Reading Challenge discussion
This topic is about
Vegetariana
Reading Challenge. Aprilie: Carte câștigătoare a unui concurs literar prestigios
date
newest »
newest »
Am o intrebare: daca cartea este suedeza si a castigat Swedish Academy of Crime Writers' Awards se incadreaza?
Mod
Kenzaburo Oe (Nobel, 1994) – O experiență personală. Această carte cred că o voi citi.
Voi citi Richard Russo - Empire Falls (Pulitzer Prize for Fiction 2002).
Adriana wrote: "Voi citi Richard Russo - Empire Falls (Pulitzer Prize for Fiction 2002)."
Mi-a plăcut mult cartea asta, am scris un pic despre ea pe blog. A fost și ecranizată cu o distribuție foarte bună. Lectură plăcută! :-)
Mi-a plăcut mult cartea asta, am scris un pic despre ea pe blog. A fost și ecranizată cu o distribuție foarte bună. Lectură plăcută! :-)
Cărți și călătorii wrote: "Adriana wrote: "Voi citi Richard Russo - Empire Falls (Pulitzer Prize for Fiction 2002)."Mi-a plăcut mult cartea asta, am scris un pic despre ea pe blog. A fost și ecranizată cu o distribuție foa..."
Mulţumesc! Nici nu ştiam că a fost ecranizată. Am dat peste ea întâmplător, am răsfoit-o un pic, şi puţinul pe care l-am citit atunci m-a cucerit. Lecturi plăcute şi ţie :)
Adriana wrote: "Cărți și călătorii wrote: "Adriana wrote: "Voi citi Richard Russo - Empire Falls (Pulitzer Prize for Fiction 2002)."
Mi-a plăcut mult cartea asta, am scris un pic despre ea pe blog. A fost și ecra..."
Mulțumesc.
Mi-a plăcut mult cartea asta, am scris un pic despre ea pe blog. A fost și ecra..."
Mulțumesc.
Eu voi citi "Razboiul nu are chip de femeie" de S. Aleksievici (Nobel 2015) si "Sa ucizi o pasare cantatoare" de Harper Lee (Pulitzer 1961).
Servus tuturor și bine v-am găsit! :)Pentru provocarea din această lună am ales să citesc CĂLĂTORIE DE NUNTĂ a lui Patrick Modiano, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2014.
Am ales "Soareci si oameni" a lui John Steinbeck , castigatoare de Nobel in 1962
Mod
Cartea aleasa este The Sense of Ending scrisa de Julian Barnes. A luat Premiul The Man Booker Prize in 2011. Dar unde se scriu impresiile despre lectura ?
Luna aceasta am reusit sa consum doar ceva mai mult de jumate din Sticletele Donnei Tartt (600 din 1100 pagini). Protagonistul, Theo Decker trece printr-o serie de evenimente neplacute din viata sa, incepand de la varsta frageda de 13 ani. Necatand la toate acestea el is urmeaza calea, si-si face temele pe care e le da viata. Cat de amara n-ar fi viata, oricine poate gasi acel ceva, pentru care merita traita. Multi o compara cu alta carte cu aceasta tema, dar eu cred ca nu e destul de profunda ca De veghe in lanul de secara.
Mod
Pe parcursul lunii aprilie am citit 2 carti castigatoare a unor premii importante in literatura. Prima carte “ Sa ucizi o pasare cantatoare” de Harper Lee, castigatoare a premiul Pulitzer în 1961.
Romanul are ca personaje centrale familia Finch- micuta Scout (care este si vocea naratorului), fratele ei Jim si tatal lor, Atticus. Actiunea are doua directii diferite, copii incearca sa descoprere misterul lui Bau Redley, in timp ce tatal lor incerca sa il apere in procesul de judecata pe Tom Robinson.
In carte sunt atinse tematici importante precum rasismul, educatia, incapacitatea justitiei de a fi impartiala si corecta.
Personajul principal mi-a placut foarte mult, este foarte bine conturat. Este o fetita de sase ani, desi baietoasa, este foarte inteligenta, stie sa distinga ce e bine ce e rau, acestea datorandu-se educatiei lui Atticus, care este un tata neconformtist pentru acea perioada.
Limbajul folosit de autoare e unul simplu, desi in carte sunt tratate probleme sociale grave.
Mesajul transmis de carte, inclusiv de titul, este acela de a nu distruge nimic din frumosul care ne inconjoara, de a fi toleranti, de a accepta diferentele. O carte ce merita citita de toata lumea, simpla dar profunda.
Cea de-a doua carte este “ Razboiul nu are chip de femeie” de Svetlana Aleksievici, castigatoare a premiului Nobel 2015.
Cartea este ca un jurnal de razboi, ce contine marturiile femeilor care au luptat pe frontul sovietic in timpul celui de-al II Razboi Mondial.
O carte exceptionala, care insa mi-a fost greu sa o citesc, trebuia sa fac pauze mari pentru a reveni la ea. Unele marturii sunt socante, altele te fac sa plangi si prea putine sa zambesti. Merita citita.
În aprilie am recitit cartea lui Saramago, Eseu despre orbire. S-a vorbit mult despre carte și cred că n-ar fi o noutate dacă aș menționa aici că este un text bun și cu coloană vertebrală. Scenariul apocaliptic din carte demonstrează declinul speciei noastre în condiții vitrege, condiții pe care omenirea nu le poate controla, ajungându-se iarăși la Omul de Neanderthal.
Am ales să citesc ”Viața lui Pi” de Yann Martel, și mă bucur foarte mult că anume această carte face parte din colecția mea. Un cîștigător absolut meritat al Man Booker Prize, 2002! Demult nu citisem o astfel de carte – puternica, emoționantă și interesantă. Există conflicte la baza cărora stă o confruntare atât de puternică încît istoria nu are nici o șansă să eșueze. În „Viața lui Pi“ este un conflict perpetuu: lupta pentru viață! Este povestea unui băiat extraordinar indian a cărui vedere neobișnuită a lumii se manifesta chiar din copilărie și l-a ajutat să supraviețuiască într-o situație extremă. Protagonistul Piscine Molitor Patel sau abreviat Pi, este numit în onoarea Bazinului din Paris, dar asta nu este cel mai ciudat lucru în viața lui. Pi este cel mai tânăr fiu al proprietarului de o mică grădină zoologică. Părinții băiatului au decis să migreze în Canada, și familia Pi, împreună cu animalele destinate vânzării grădinilor zoologice de peste mări, a ridicat ancora. Cu toate acestea, o furtună neașteptată a zdrobit planurile lor: nava s-a scufundat. Băiatul Pi se găsește pe bordul unei bărci în derivă în Oceanul Pacific, cu..... un tigru bengalez! În acest scenariu există doar două opțiuni: fie povestea se termină foarte repede și tragic, fie ... Yann Martel a reușit strălucit acel „fie“. În timp ce citești această carte, ești complet dedicat ei: atît cu trupul, cît și cu sufletul. Terminînd ultima pagină, înțelegi că te vei gîndi și vei ”asimila” acest, la prima vedere, mic volum încă mult-mult timp.
Cartea propune două posibile interpretări ale evenimentelor, iar cititorul poate alege oricare dintre ele în funcție de gustul și perspectivele lui referitor la viață. Cred că a doua versiune este mai realistă, dar aș prefera să o cred pe cea dintîi, de bază. Poate pentru că după ce citești despre modul în care un băiețel a luptat cu fenomenele naturii, cu animale și a fost capabil să supraviețuiască fără a se pierde pe el însuși, rămîi cu un sentiment luminos și optimist în suflet, în timp ce după versiunea propusă de Pi japonezilor, simți o devastare. Așa că am preferat povestea cu tigru. O recomand tuturor celor care iubesc istorii neordinare cu un final neașteptat!
Hello!Eu am ales cartea Razbunarea lui Finnigan de Anders Roslund si Borge pentru challenge-ul lunii aprilie. Cartea a castigat: International Dagger Award, Sweedish Academy of Crime Writers' Award si Great Readers' Prize. (nu stiu in ce an)
O carte pe care nu regret ca am cumparat-o cu doar 2 lei (don t judge a book by its price). Ador seria de romane politiste scandinavice de la Editura Trei si cartea despre care va scriu, depaseste orice asteptari.
Fictiunea este destul de dusa la extrem, dar atinge subiecte importante: pedeapsa cu moartea capitala din U.S., coruptia guvernului, iar cuvantul cheie al cartii este redat de ''razbunare" sau cat de departe ajung oamenii pentru razbunare.
Personajul romanului este John Schwarz/John Meyer Frey un presupus criminal al unei tinere adolescente care a evadat din inchisoare din America scapand de pedeapsa capitala, pana in momentul in care a avut un conflict intr-un bar cu un strain si a ajuns pe mana politiei. Astfel politistul Ewert Grens &co. descopera ca John Schwarz e defapt John Meyer Frey, un criminal care este readus in fata justitiei (aparente) pentru a fi pedepsit cu injectia letala pentru uciderea tinerei Elisabeth Finnigan, fiica unui important diplomat din America. Presupusul criminal are o noua viata in Suedia, un copil si o sotie iubitoare si isi sustine in continuare nevinovatia pentru crima de care este acuzat. Pe de o parte tatal victimei il vrea mort cu orice pret si trage cateva sfori sa il readuca in fata legii. Pe de alta parte, tatal lui John il doreste salvat, stie ca fiul lui oricat de violent ar fi fost in copilarie, nu ar fi ucis-o pe Elisabeth. John se va baza doar pe sustinerea familiei actuale si pe Vernon, seful penitenciarului, care l-a ajutat sa scape pentru 6 ani de pedeapsa crunta.
Nu va voi spune daca scapa sau nu, trebuie sa cititi cartea, chiar merita. Personajul acesta este doar un pion in seria de evenimente prezentate, o conexiune de relatii interumane.
Cine i-a regizat viata si ii va decide soarta? Cine e adevaratul criminal? Va fi sau nu executat John Meyer Frey? Le veti afla daca cititi cartea. O recomand asa cum recomand toate cartile de la editura Trei din seria Neagra. Felul in care autorii suedezi scriu este dur, direct, cu impact emotional si inteligent.
Cel mai mult mi-a placut tehnica scrierii: autorii au ales o poveste oarecare al unui potential criminal si folosindu-se de personaj au transmis mesaje contra coruptiei politice, mesaje pentru interzicerea pedepsei capitale, mesaje despre importanta familiei in viata oricarui om, pierderea unui fiu si regasirea acestuia prin nepot pentru Ruben Frey, tatal lui John, conceptul de razbunare si cum nu aduce el nimic bun, decat cantitati mai mari de amaraciune si frustrare, mesaje socio-politice puternice.
Cartea promite sa nu plictiseasca si asa si este, povestea fiind subtil scrisa ceea ce m-a facut sa o citesc in 2 zile pe nerasuflate.
O singura observatie am: nu am gasit detalii despre noua identitatea pe care John Meyer Frey a avut-o inainte de a fi prins de politie in Suedia, cine a fost John Schwarz? Nu tin minte sa fii aflat ceva mai mult decat ca a murit.
Per total, "Razbunarea lui Finnigan" de Roslung & Hellstrom este nu doar un alt roman politist.
My mother is a fish.Citind „As I lay daying” de W.Faulkner e ca si cum ai inhala țărână în mijlocul unui drum. Rămâi cu un gust de pământ în gură. It happens that I like that taste. Însă nu prea cred că prin asta i-a cucerit pe cei care i-au oferit premiul Nobel pentru Literatură.
În personajele lui Faulkner observi o candoare grotească care se îmbibă cu circumstanțele din jurul lor. Addie moare, copii ei aiuresc, și ea împreună cu ei - ultima ei rugăminte este să fie îngropată în orașul ei natal (un drum de 9 zile depărtare). Cred că erau de vină căldurile insuportabile din sud.
Mii de sărutări pe frunte lui James Franco care a tranformat imposibilul în posibil și aici mă refer la 15 dialoguri diferite depanate si băgate într-un film.
Am dat 5 stelute cartii ”The Sense of Ending" de Julian Barnes, cistigatoarea The Man Booker Prize in 2011. Asta pentru mesajul contemplativ, scrisul elegant si sinceritatea cu care autorul trateaza cititorul. Ce tine de mesaj. Cartea te antreneaza intr-un frumos exercitiu de empatie cu Tony Webster, protagonistul, care ajuns la maturitate, face o retrospectiva a timpului sau "uman". Nu doar timpul care contabilizeaza greselile, pacatele, iubirile sau agoniile sale. Dar timpul, ca senzatie, ca sentiment. Citesti citeva capitole si simti nevoia sa te opresti si sa iti judeci propriul tau timp, limitele acestuia, oamenii care au trecut prin timpul tau. Si atunci iti pui intrebarea, cine ti-a furat mai mult timp, cine ti-a daruit mai mult timp, cui ii datorezi mai mult timp. Iar scrisul, foarte elegant, destul de calm, pe alocuri ironic, iti acutizeaza si rascoleste niste ginduri, poate demult pornite si refulate undeva, din cauza timpului grabit. In ce priveste stilul cartii. Barnes are un fel foarte intim de a scrie cititorului. De parca si-ar alege personajele cu penceta, ca sa isi dezvaluie gindurile sale proprii, dintr-un jurnal intim. Cel mai mult m-a durut descrierea foarte ascutita a sentimentelor de regret, de repros. La prima vedere, un regret al pacatelor si greselilor umane, dar de fapt daca reflectez mai mult, este regretul timpului, un regret apasat de micimea vietii umane, de ironia timpului scurt si parca irosit. Este o nuvela scurta, profunda, asezata si foarte inchegata. E una din cartile care as reciti-o periodic, ca sa ma regasesc in diferite etape ale timpului meu. As asocia cartea cu un ceai negru, bun, englezesc. Un ceai care are la pachet, pe post de biscuiti - ginduri si senzatii intime, pe care Barnes le arata cititorului, prin personajele sale. Am avut senzatia ca am baut un ceai cu insasi Julian Barnes. Atit de sincer a fost. Lectura buna va doresc.
Salut tuturor livrovorilor de aici. Am ales "Să ucizi o pasăre cântătoare" de Harper Lee (Premiul Pulitzer 1961). Aveam aşteptări foarte mari, fiind listată în numeroase topuri must-read, plus că mi-au recomandat-o multe persoane. Cunoşteam linia generală a istoriei din recenzii şi asta mi-a tăiat din plăcere. Cu toate că înţeleg necesitatea dezvăluirii subtextului sud-american rasist din acea perioadă, prima sută de pagini m-a plictisit. Lecturam precum mănânci biscuitul aşteptând să dai de ciocolata de la mijloc, ce s-a şi întâmplat odată ce s-a început desfăşurarea procesului. Toate răspunsurile oferite de Atticus lui Scout sau Jem sunt bune de gravat în minte. Atticus dispune de moralitatea şi integritatea la care râvnesc, dar care n-am s-o dobândesc niciodată. Recunosc genialitatea cărţii şi o recomand tuturor, este într-adevăr un must-read. Atinge atâtea subiecte, că nu poţi să nu iei ceva util din ea. Patru stele.
Pentru luna aprilie am ales sa lecturez 2 carti ce au luat premiul Nobel. "Soareci si oameni" de John Steinbeck (Nobel 1962)
Desi e scurta istorioara, mi-a placut, e despre devotament intre prieteni, despre singurateatea oamenilor cu dizabilitati mintale, despre iluzii spulberate de realitatea cruda a vietii si ce mi-a placut in mod deosebit este faptul cum autorul metaforic a redat ideea ca noi omorim uneori visele noastre si sinceritatea copilareasca din noi in mod constient, dar asta face parte din procesul maturizarii psihologice cumva , si anume asta e gustul la finele cartii, o dezamagire si tristete atit de cunoscuta.
"Razboiul nu are chip de femeie" de Svetlana Alexievich (Nobel 2015)
Este o carte zguduitoare, ce dezvaluie experienta razboiului, nu atit din punct de vedere istoric, ci mai presus de toate din punct de vedere emotional si psihologic. Este viziunea feminina a razboului, transpusa in baza marturiilor unor copilite care peste noapte s-au transformat in soldati.
Este o carte extrem de sensibila, cu multe scene sfisietoare, pe care am citit-o cu noduri in git si lacrimi in ochi.
Cred ca niciodata n-o sa inteleg credinta oarba in comunism si Stalin, acea dorinta naprasnica de a lupta pentru tara la asa virsta frageda, doar ca foarte curind naivitatea lor dispare lovinduse de ororile razboiului, iar dupa terminarea lui erau indemnate sa uite cele vazute si sa se retraga in adapostul unei casnicii, asta in cazul cind reuseau sa-si intemeieze o familie, or societatea postbelica nu s-a aratat foarte ingaduitoare fata de ele.
Consider o lectura obligatorie pentru a percepe razboiul din alta perspectiva decit manualele de istorie, si mai presus de asta pentru a nu uita jertfele omenesti si suferintele indurate de predecesorii nostri astfel ca noi sa putem trai sub un cer liber fara razboi!
La „Fahrenheit 451” am ajuns pentru că mă tot sîcîiau prietenii să o citesc... după ce am citit-o fac parte din rîndul lor :) acum am și eu o carte pe care o pot recomanda „insistent” altor oameni.Scrisă de Ray Bradbury, cartea a fost distinsă cu premiul Prometheus şi cu premiul Retro Hugo.
Nu mi-a plăcut din prima, a trebuit să o mai răsfoiesc ca să mă prindă cumva. Are miez cartea și e plină de paradoxuri. E despre timpurile în care este interzis cititul, sunt arse cărți și casele în care se ascund acestea. Guy Montag - eroul central, este pompier și arde cărți fără a avea vre-o remușcare, pare împlinit cu meseria pe care o are.
Adevărata poveste a cărții începe pentru mine atunci cînd Guy este întrebat „Ești fericit?”. Peste cîteva pagini eroul se transformă în opusul său, nu arde cărți ci le adăpostește în casa sa, își remodelează valorile, citește pe ascuns, poartă pagini rupte în buzunarul de lîngă piept și învinge în cea mai mare luptă - lupta cu sine însuși.
Mă gîndesc cîte s-ar schimba dacă noi ne-am pune aceeași întrebare, dacă suntem cu adevărat fericiți, dacă ne simțim împliniți cu lucrurile pe care le facem?
Se pare că de data asta nu eu am citit cartea, cartea m-a citit pe mine.
Eu am citit altceva in luna aprilie, dar vreau sa scriu despre doua carti din lista de pe haibun, care la timpul lor m-au impresionat.Prima este Orele de Michael Cunningham, care povesteste despre viata a 3 femei influentate de o opera literara si anume - Doamna Dalloway. Doua femei sunt cititoarea a romanului, iar a treia este insasi autoarea, adica Virginia Woolf. Intai am privit filmul la aceasta carte (care trebuie neaparat privit, chiar daca nu cititi cartea), apoi am citit Doamna Dalloway si apoi Orele, ca sa inteleg mai bine despre ce e vorba. Mi s-a parut o lectura usoara, dar in acelasi timp extrem de provocatoare, sa urmaresti viata a 3 femei din secole diferite, sa le intelegi gandurile zilnice si sa vezi cat de mult s-a schimbat rolul femei in decursul a 100 de ani. Cititi intai Doamna Dalloway, apoi Orele. Promit ca o sa va placa :)
A doua carte care vreau s-o evidentiez din lista este Eseu despre orbire, care nu este deloc usoara si placuta la lecturare. Saramago iti ofera sansa sa-ti pui intrebari existentiale despre natura ta: cum ai proceda in acest caz, cat de mult te-ai devota pentru dragoste, ce ai ierta, cat de integru si moral esti, peste ce momente ai putea inchide ochii doar pentru a supravietui. Chiar daca nu ati auzit de Saramago sau nu v-a placut ce ati mai citit de el, sa stiti ca anume cartea asta merita atentia voastra.
Alesesem inițial o carte de-a lui Modiano, dar m-a lăsat atât de rece CĂLĂTORIE DE NUNTĂ, încât m-am gândit că e mai bine să vă povestesc despre AN UNNECESSARY WOMAN (FEMEIA DE HÂRTIE) a lui Rabih Alameddine (pe care oricum am citit-o în aprilie).Ca premii, cartea a bifat: California Book Award Gold Medal for Fiction (2014), Prix Femina for Étranger (2016), Arab American Book Award for Fiction (2015), National Book Award Finalist for Fiction (2014).
Am fost foarte intrigată de această carte deoarece are la bază profesia mea: arta nobilă a traducerii. Dar era aici ceva ce nu puteam cu adevărat să înțeleg: de ce ar traduce cineva cu toată munca incredibilă pe care o presupune tradusul romane minunate, capodopere ale genului, doar pentru a le îndesa mai apoi în cutii și a le uita? Trebuia să-mi satisfac curiozitatea, lucru care s-a întâmplat cu brio când am citit povestea Aaliyei din Beirut. A supraviețuit unei copilării nefericite, unei căsătorii eșuate și unui război civil devastator pentru țara ei - experiențe care ar fi putut distruge o persoană mai slabă, însă nu și pe Aaliya.
A fost o lectură rapidă, mi-a făcut plăcere să dau paginile cu viteză, chiar dacă uneori m-am simțit destul de prostuță din cauza nenumăratelor referințe culturale (pe care sincer, mi-ar fi plăcut ca autorul să le mai rărească - da, ești un om cult, am înțeles asta!!!).
Cu-adevărat o scrisoare de dragoste adresată literaturii.
I-am dat 4* stele pentru final, care a salvat cartea.
Non fui, fui, non sum, non curo.
Mod
https://www.youtube.com/watch?v=r-ANf...
Ioana, ce faină recomandare de carte! Din păcate, nu este în video că deja îl publicasem când ai scris, dar sperăm să te auzim și în luna mai :)
Ok, so am citit Foe de J.M.Coetzee. Am inteles ca este cumva o repovestire a naufragiului lui Robinson Crusoe, dar n-am inteles totusi de ce autorul a ales tocmai aceasta aventura. De ce sa scrii o parabola despre ordinea socială nedreaptă, despre viață și despre „adevărul” povestirii, care btw de ce-ar fi cel povestit de Coetzee.Interesant roman, dar nu m-a prins, motiv pentru care mi-a luat aproape o luna sa citesc 170 pagini. Coetzee n-am să mai citesc prea curând, cu toate că poate n-am ales eu titlul potrivit.
M-am mobilizat și eu mai greu :)HaiBun wrote: "Salut prieteni, avem aici o nouă ediție de HaiBun reading challenge vlog în care o să vă auziți recenziile scrise mai sus :)
https://www.youtube.com/watch?v=r-ANf...
Ioana, ce faină r..."
În aprilie vom citi cărți câștigătoare a unui concurs literar prestigios. Dacă până acum listele noastre precedente cu recomandări puteau fi rezumate la câteva zeci de opere, acum aceasta poate depăși cu ușurință câteva sute pentru că doar premiul Nobel pentru literatură are 113 laureați, dar să nu uităm de Pulitzer, Man Booker Prize, Pen Awards, etc. De asta recomandările noastre vor fi pur subiective și alegerile vor fi dictate doar de preferințele noastre în materie de carte. Așadar, sugestiile noastre le găsiți în acest articol: http://haibun.md/haibun-reading-chall...
Deadline-ul pentru lectură este 30 aprilie. Așteptăm cu mare drag să ne scrieți despre alegerile voastre și apoi impresiile după lectură.