HaiBun Reading Challenge discussion
Reading Challenge. Martie: Cartea unui autor japonez
date
newest »
newest »
Haruki Murakami – Pădurea Norvegiană am ales! Mulțumesc mult pentru sugestii, ne mai amintesc ele despre cărțile care de ceva timp au fost adăugate în lista ”to read” și nicidecum nu ajungeam la ele.
Fani Haruki Murakami sunt pe aici? Sa imi sugereze si mie o carte cu care sa incep initierea in opera acestui scriitor!
Salutare tuturor! Eu voi citi "Tacere" de Shusaku Endo.
Eu am ales să citesc Ryu Murakami – "Albastru nemărginit".
Eu cred ca voi citi "Profesorul si menajera" de Yoko Ogawa. Am cumparat-o de curand, deci oricum voiam sa o citesc :)
Mod
HaiBun wrote: "We are very excited! Japonezii au mulți autori de valoare și nici nu știm de care să ne apucăm :) Ne-a venit și o idee. Să facem mai târziu o compilație de lecturi pe țări. Suntem sigure că și în I..."Buna idee.
Autori indonezieni: https://en.qantara.de/content/frankfu...
Autori mongoli: https://www.quora.com/Who-are-the-bes...
Good luck finding the books :))
"Stirpiti raul de la radacina,impuscati copiii" de Kenzaburo Oe, am citito in 2016 si mi a placut destul de mult. O recomand !!!
Maria wrote: "Fani Haruki Murakami sunt pe aici? Sa imi sugereze si mie o carte cu care sa incep initierea in opera acestui scriitor!" daaaaa !! Dans dans dans
Felicia wrote: "Haruki Murakami – Pădurea Norvegiană am ales! Mulțumesc mult pentru sugestii, ne mai amintesc ele despre cărțile care de ceva timp au fost adăugate în lista ”to read” și nicidecum nu ajungeam la ele."Kafka Pe Malul Marii! E prima cartea a lui Murakami pe care am citit-o si a ramas preferata mea pana acum.
Țara Zăpezilor... abia aștept să văd ce-i cu the big fuss din jurul ei :D
Mod
Uite că jumătate de lună s-a scurs deja și vrem să ne asigurăm că fiecare și-a ales o cărțulie, dar și să vă reamintim de cronici :)
Spor la lectură!
Eu am citit "Albastru nemărginit, aproape transparent" de Ryu Murakami (varianta tradusă în limba română :) ). Mi-a plăcut descrierea activităților personajelor din carte, precum și faptul că autorul nu se rușinează să folosească cuvinte necenzurate pentru a reda cât mai potrivit tema abordată în carte.
În această lună am citit două cărți de Haruki Murakami. Prima a fost "În căutarea oii fantastice". A doua carte este ,,Dans dans dans,, o continuare a primei cărți citite. Am mai citit anterior 3 cărți de același autor și pot spune convinsă că imi place Murakami. Este foarte ciudat felul lui de a scrie: complex, cu mult haos, ficțiune, dialoguri ridicole, situații ridicole, personaje ciudate (Omul Oaie, Șobolanul), însă toate astea la un loc, pe mine cel puțin, m-au cucerit. Are și un umor aparte Murakami, la faza cu instrucțiunile date bărbatului cu privire la îngrijirea pisicii, chiar am râs. Deși tinde spre fantastic mereu te aduce cu picioarele pe pământ, dar lasându-te să visezi.
Cărțile pe care le-am citit mi-au plăcut la fel de mult ambele, deși Dans dans dans se citește mai usor, are un stil un pic mai lejer.
Luna martie a fost luna "Murakami" pt mine :) De la Ryu Murakami am ales "Copii de aruncat"
"S-au nascut in camere de pastrare, dar au murit in camerele societatii si a propriilor ginduri"
Este o carte cu tenta de "trash", dura, vulgara si nonconformista de tot, cu un final vag care lasa mai multe semne de intrebare decit raspunsuri.
Istoria destinelor tragice a doi copii, marcati pe viata de traume psihice de la o virsta frageda, iar lipsa iubirii, singuratatea dureroasa si dorinta de razbunare ii duce pe cai nebanuite, pline de violenta si degradari morale diverse, in cautarea locului lor in viata care a incercat sa-i excluda ca pe niste gunoaie. Toate astea intr-un Tokyo unde in aer pluteste "Datura" o substanta care afecteaza grav psihica umana... dar oare exista ea sau omenirea deja nu vede ca ei sunt acea substanta si degradarea societatii e vina lor? Dincolo de vulgaritatea limbajului sau de starea de disconfort provocata de atmosfera generala a cartii intelegi ca daca de privit la radacini sunt atinse teme profunde care merita atentie.
Ar recomanda cartea doar celor ce stiu stilistica lui Ryu Murakami,el fiind un autor foarte specific .
De la Haruki Murakami am ales "Iubita mea Sputnik"
Fiind o fana Murakami de ceva timp, nuvela aceasta mi s-a parut totusi mai slaba daca sa compar cu alte opere mai voluminoase si mai complexe ca idei si realizare, dar totusi nu pot sa zic ca am ramas dezamagita.
Este o nuvela despre iubiri neimpartasite, despre singuratate si despre cautari de sine sub orice forma existenta in univers. Dialogurile desi par banale si copilaresti pe alocuri sunt pline de metafore si idei subtile.
Iar titlul cartii este un fel de metafora, orice om este un Sputnik pentru alt om sau mai multi, adica acel fir invizibil de legatura reciproca, dar care are o putere stranie si rezistenta la multe incercari!
,,Albastru nemarginit, aproape transparent" de Ryu Murakami este o metafora adusa uratului. Stiu ca arta japoneza se caracterizeaza prin violenta fizica sau sexuala dusa la extrem, iar cartea aleasa de mine, nu duce lipsa de scene de-a dreptul scarboase. A fost prima mea carte a unui autor japonez pe care am citit-o si nu mi-a placut deloc. Singurul lucru ce mi-a placut a fost ca nu avea atat de multe pagini (mai putin de 200), altfel nu rezistam sa o citesc.
Cartea incepe si continua cu acte imorale realizate de un grup de tineri japonezi, care sunt dependenti de droguri, de unii de alti, de sex si de violenta.
Cred ca autorul a scris cartea (din documentarea mea a scris cartea la 24 ani) din dorinta de a soca. Nu pot sa zic ca m-a socat, dar m-a facut sa adorm in timp ce o citeam. Nu imi place stilul acesta.
Vietile tinerilor sunt haotice si asta se regaseste si in relatarea actiunii: nu faci diferenta dintre cine vorbeste, dintre descrierea unei scene sau al unui dialog, toate cuvintele sunt aruncate pe foaie, fara o continuitate logica.
Desi nu mi-a placut cartea, voi continua sa mai citesc carti scrise de autori japonezi, voi gasi eu una care sa imi placa, pana la urma.
Multumesc, Haibun pentru challenge-ul pentru luna aceasta. M-a facut sa imi dezvolt gusturile in materie de carti si pe partea de carti nepotrivite pentru mine. ,,Albastru nemarginit, aproape transparent" is just not my cup of tea!
După primul volum de „Dune”, care mi-a luat aproape 3 săptămâni, am vrut să citesc o carte ușoară și am ales Kazuo Ishiguro „Să nu mă părăsești”. Eram sigură că o voi „înghiți” într-un week-end. Așa și s-a întâmplat.Nu auzisem că această carte a fost ecranizată. Am ales-o după copertă, am răsfoit-o și am decis s-o cumpăr. Probabil, dacă aș ști subiectul ei, aș întoarce-o pe raft.
Ishiguro este un maestru al intrigii. Până-ți dai seama despre ce este romanul, până înțelegi tragicul situației în plină măsură, deja te-ai obișnuit atât de mult cu personajele ei, încât nu o mai poți abandona.
I-am pus 5 stele pentru idee, pentru că m-a captivat mult și m-a emoționat (mai ales finalul). Însă aș prefera ca romanul să fie mai puțin dinamic, întrucât „l-am înghițit” în 2 zile și azi mai am starea de „hangover” puternic de după.
Verdictul meu: Voi recomanda cartea prietenilor, voi privi ecranizarea și voi căuta alte lucrări de Kazuo Ishiguro.
Am citit „N-am mai visat de mult că zbor” de Taichi Yamada. O poveste de dragoste deloc obișnuită, ele toate sunt neobișnuite, da asta chiar a fost bună, bună de scris.Mi-am ales cîteva lucruri de acolo să le port în minte. Eroul care caută să spună „mi-e dor” în limba franceză, puterea de a înțelege, sau felul în care oamenii devin refugiu unii pentru alții.
La final era și-un citat de-a lui Camus „Nu avem timp să devenim noi înșine, nu avem timp decît să devenim fericiți” la care am zis „wau”.
Am citit Tăcere de Shusaku EndoDupă cum spune şi prezentarea de pe coperta IV, Tăcere e o carte despre credinţă şi îndoială. În Japonia secolului XVII, să fii credincios creştin nu era deloc uşor lucru: erai vânat şi întemniţat, torturat sau chiar ucis. Iar să fii misionar în această ţară era de două ori mai rău, şi trebuia să ai o credinţă foarte puternică pentru a te susţine în momentele grele prin care treceai dacă erai prins.
Personajul principal al cărţii, un tânăr preot portughez obsedat de chipul lui Hristos, venit în Japonia pentru a-l găsi pe fostul lui profesor despre care se spunea că s-a lepădat de creştinism, va fi prins de autorităţile japoneze. Va fi în primul rând om şi va simţi din plin frica de moarte şi îndoiala că face ceea ce trebuie. Va găsi numeroase paralele între situaţia lui şi calvarul lui Hristos (de la frământările din grădina Gheţimani la procesul şi răstignirea lui Iisus) care îl vor ajuta să ducă mai uşor propria cruce. Dar îl vor ajuta doar până la un punct...
Tăcere e o carte care pune foarte multe întrebări, fără să şi răspundă la ele. Iată câteva exemple:
- Cât de importantă este credinţa?
- De ce trebuie credinţa să fie încorsetată într-o anume religie?
- Cât de departe trebuie să mergi pentru a-ţi dovedi credinţa?
Şi, nu în ultimul rând:
- Cum se explică tăcerea lui Dumnezeu, lipsa Lui de reacţe în faţa suferinţelor omeneşti, şi în special a oamenilor care suferă în numele Lui, în numele credinţei?
Cartea mi-a plăcut mult, cuvintele ei sunt simple şi pline de forţă, iar personajele sunt foarte credibile. Singurul motiv pentru care nu i-am dat 5 stele e finalul; după a mea părere, povestea a fost prelungită inutil cu vreo 30 de pagini.
Doina wrote: "După primul volum de „Dune”, care mi-a luat aproape 3 săptămâni, am vrut să citesc o carte ușoară și am ales Kazuo Ishiguro „Să nu mă părăsești”. Eram sigură că o voi „înghiți” într-un week-end. Aș..."Dacă permiţi o recomandare, de la Ishiguro încearcă şi "Rămăşiţele zilei". E minunată :)
Adriana wrote: "Doina wrote: "După primul volum de „Dune”, care mi-a luat aproape 3 săptămâni, am vrut să citesc o carte ușoară și am ales Kazuo Ishiguro „Să nu mă părăsești”. Eram sigură că o voi „înghiți” într-u..."Mulțumesc frumos,
Citit-am "Nemângâiații" de Kazuo Ishiguro. Cartea este faină. I-aș da 3 stele din 5. Cartea a câștigat teren datorită personajului principal pe care l-am simțit conturat și integru, datorită tehnicii narative care curge aparent lin (acțiunea romanului petrecându-se pe parcursul a trei zile), dar cu o alură mistică care te ține, și datorită subiectului în sine. Nu fac spoilere. A pierdut teren din cauza dialogurilor lungi și repetate. Pentru mine au fost prea obositoare. A mai pierdut teren din cauza misticismului pe care tind să-l numesc exagerat și asta pentru că autorul sare de la un detaliu la altul (asta în pofida dialogurilor și descrierilor lungi) și nu reușești uneori să înțelegi legătura dintre personaje. În rest, bunișoară lectură. Probabil aș mai reveni la vreo carte de Ishiguro, dar nu în următorul an.
Mod
Vă mulțumim!
http://haibun.md/vlog-2017-haibun-rea...
Suntem 83 de participanți pe Goodreads și vrem să creștem măcar până la 200 de oameni care să-și împărtășească emoțiile, plăcerile și nedumeririle în legătură cu o carte. Invitați prieteni și dați sfoară în țară! Pe urmă adunăm toate cronicile într-o ediție de HaiBun Vlog, așa cum am făcut la ediția precedentă: https://goo.gl/jeqPcN
În martie urmează să citim autori japonezi, iar deadline-ul pentru lectură este 31 martie.
Sugestiile noastre le găsiți în acest articol: http://haibun.md/haibun-reading-chall...