Februarie 2017: Marginalia - observații generale și notițe (SYBPS)

[Sebastian]

Comentarii, observații, notițe și discuții generale despre cartea "So You've Been Publicly Shamed/Umilirea publică în epoca internetului".

[Sebastian]

Nu știu voi dar mie îmi plac cărțile astea scrise de jurnaliști. Poate e de la profesie, că sunt nevoiți să pună în pagină esențialul fără prea multe cotituri și înflorituri, dar trec prin pagini ca prin unt. :)

A, și niște pasaje din primele capitole mi-au amintit de acest clip cu Louis CK. Anonimitatea și distanțarea asta față de persoane ne face să ne negăm oarecum propria natură.
https://www.youtube.com/watch?v=5HbYS...

[Kay]

Came here to say the opposite of this :)
Bine, eu n-am nimic cu cartile scrise de jurnalisti. They're fine, I guess, dar nu mi se par intrinsec mai placute sau nu decat altele.

Iar in cartea asta anume mie nu imi prea place personalitatea autorului, desi n-as putea sa zic de fapt de ce. Am inceput insa pe un picior complet gresit eu si cu el, in contextul in care cartea incepe cu drama ca vai, cineva foloseste un cont de Twitter cu numele lui (nume care chiar el recunoaste ca e unul comun, de altfel). Primul lui gand cand afla ca e vorba de un AI, "sa stii ca ala de l-au facut au vrut sa-mi faca o bucurie". Sigur nenea, lumea se invarte in jurul tau. Si dupa aia cat de suparat e ca tweetaie robotelul (ma rog, spambot sau infomorph, depinde pe cine intrebi) de pe un cont cu numele lui ("the spambot left me feeling powerless and sullied. My identity had been redefined all wrong by strangers and I had no recourse."). Inteleg perfect sentimentul, si sunt de acord cu el, dar... ce se facea daca acel cont de twitter era al unui legitimate Jon Ronson? Doar numele ala nu ii apartine exclusiv lui.

Eu mai degraba am fost de acord cu oamenii aia de stiinta. Adica sure, erau un pic ciudatei, dar nu erau neaparat wrong (din contra). Dialog:
Un om ciudatel de stiinta: "We don't go around generally trying to kill things we find annoying."
Autorul: "You're a TROLL!"

Great argumentative powers here, author.

Alt paragraf:
Om de stiinta ciudatel: "You must be one of the very few people who have chosen to come on Twitter and use their own name as the Twitter name. Who does that? [...] That's why I say I think you're using it as brand management."
Autorul, in sinea lui, crede c-a gasit el America: "I said nothing, but to this day it kills me that it didn't cross my mind to point out to him that Luke Robert Mason's Twitter name is @LukeRobertMason."
Eu: Mirific autor, dar te-ai gandit ca poate asta inseamna ca lui Luke (om de stiinta si avand articole publicate in The guardian, printre altele) contul de Twitter ii chiar foloseste la brand management?
Also eu: Si apoi, autorule, te-ai gandit ca insasi supararea ta apropo de felul in care (cica) ti-a fost murdarita identitatea e fix legata de o reprezentare incorecta a brandului tau personal?

And so on and so forth.
Mai departe inca n-am gasit chestii care ma enerveze atat de tare ca partea cu twitterul (acel eveniment "most heinous of all", involving "horrific academic spambot creators") (am mai scris trei randuri indignate despre expresia asta, dar le-am scos pt ca am scris deja destul despre bucata asta de carte), dar putem deduce de aici ca nu ma omor dupa carte prea mult.

(don't get me started on Lehrer though. Omul cheated his way to fame and fortune, pai si-a asumat un risc si asta e. Sper ca n-o sa ajunga mai incolo bagat in aceeasi oala cu alte cazuri de public shaming in care victimele au fost doar ghinionisti)

[Kay]

Am mai avansat si mai incolo nu mai e atat de suparatoare cartea (cel putin cat am citit eu), poate pt ca s-a mutat focusul de pe autor (aka personajul care nu-mi place mie pe altii). Dar ioi ce tare m-a enervat inceputul :)

[Kay]

I'm taking back what I said yesterday.
Am constatat ca mi-a ramas in minte partea cu "my joke was funnier", adica parca nu-mi vine sa cred ca poate fi cineva atat de oblivious to pretty much everything, astfel incat sa i se para ca e ok gluma aia (si funny), mai ales dupa ce a vazut reactia la tweet-ul lui Justine (reactie MULT exagerata, ok, dar criticile initiale nu erau complet lipsite de sens).

Isi poate cineva imagina vreo persoana de culoare citind o "gluma" de genul asta ("mie nu mi se intampla chestii naspa/nu sunt tratat naspa ca sunt alb") si gasind-o macar vag, macar pe departe amuzanta? Adica ok, reprezinta societatea in care traim, dar sa ti se para discriminarea funny pt ca nu ti se aplica tie mi se pare... nu chiar laudabil.

Re Justine, parerea mea e ca autorul nici macar n-a incercat sa vada punctul de vedere al partii celeilalte. Si-a tras concluzia lui, ca e o gluma nefunny (nu ca cea facuta de el, care e de-a dreptul nugget of wisdom), dar ca e evident ca nu e rau intentionata (white privilege, represent) si gata. Legitimate criticism, what is that. Ugh.

[Kay]

Am terminat cartea azi.
E amuzant intr-un fel ca am inceput pe un picior atat de gresit cu autorul, dar a fost de fapt o neintelegere a mea, pentru ca n-am "percutat" fix propozitia in care zicea ca spambotul avea poza lui. Context in care era clar un "atac" (pun in ghilimele pt ca pare un cuvant un pic prea mare) la persoana lui, si atunci e de inteles de ce a simtit nevoia sa opreasca infomorph-ul respectiv. Imi retrag deci cuvintele legate de reactia lui la spambot (dar numai acelea, cele legate de neintelegerea ideii de brand personal raman valabile din pdv al meu).

Revenind. Am mai strans pe parcurs un teanc de citate/momente care mi s-au parut enervante la autor, dar pe parcurs mi-am pierdut elanul in a le si posta. Suffice it to say, partile cele mai proaste ale cartii mi s-au parut cele in care era prezent cuvantul I :)

Pe de alta parte, restul de parti mi s-au parut unele din ele foarte interesante, deci macar din punctul asta de vedere nu imi pare rau c-am citit cartea. Acestea fiind zise, am fost profund dezamagita cand am ajuns la final, pt ca nu mi se pare ca autorul si-a dat interesul destul. Mai precis, toate cazurile de online shaming publicate de el se bazeaza pe niste persoane, cum ar zice englezii, "with their head up their own ass", carora nu le pasa de nimic in afara de self-gratification. De exemplu nu mi-a venit sa cred cat de totally insensitive era poza cu Lindsey Stone. Cat despre Adria Richards, sunt pentru dreptul ei de a zice ceva atunci cand o situatie o face sa se simta incomfortabil, dar felul in care a facut-o lasa mult de dorit (mai ales ulterior, cand inca se poarta de parca gluma aia a fost cel mai mare rau posibil). Bineinteles, nu vreau sa spun ca Lindsey sau Adria meritau ce au patit (if anything cel mai tare mi-a placut in cartea asta ambiguitatea morala, faptul ca nu puteai sa tii cu nimeni pt ca ambele parti erau crappy in their own way).

Dar ce vreau sa spun e ca speram sa fie o carte (si) despre oameni nevinovati, a caror viata a fost distrusa din senin si complet aiurea. Celelalte Lindsey Stone, de exemplu, care s-au gasit abuzate online in toate felurile fara sa fi facut ele nimic. Femeile victime a revenge porn, care brusc isi gasesc cele mai intime secrete expuse in fata tuturor (si dintre care o gramada si-au pierdut si ele joburi pe care le iubeau, de exemplu citisem la un moment dat de o tanti invatatoare, care a fost concediata dupa un caz de genul asta). Femei care s-au trezit doxxed aiurea pentru ca un fost prieten s-a gandit sa asmuta asupra lor mania internetului (un caz care m-a speriat pe mine la un moment dat a fost unul in care fostul prieten nu s-a multumit doar cu atat ci a si publicat in ziar un anunt in numele femeii respective, cu un text de genul "am o fantezie in care vreau sa fiu violata, vino si violeaza-ma, cheia e in locul cutare si daca ti se pare ca ma impotrivesc sa stii ca doar ma prefac". Si partea asta e tot un fel de shaming, chiar daca nu doar atat).

Sigur, nu putea autorul sa acopere chiar toate situatiile care s-au intamplat vreodata, dar macar un caz necelebru sa fi avut (sadly e plin internetul de ele, nu am vreun interes deosebit in subiect dar tot vad cate unul din cand in cand), sau macar un singur caz in care victima a fost lovita din senin si pe nedrept. Cel putin mie, at the end of the day, imi pasa mult mai mult de ghinionistii astia decat de Justine Sacco sau de Lindsey Stone.

[Cristina]

Kay wrote: Am constatat ca mi-a ramas in minte partea cu "my joke was funnier", adica parca nu-mi vine sa cred ca poate fi cineva atat de oblivious to pretty much everything, astfel incat sa i se para ca e ok gluma aia (si funny), mai ales dupa ce a vazut reactia la tweet-ul lui Justine (reactie MULT exagerata, ok, dar criticile initiale nu erau complet lipsite de sens).

Nu era mai amuzanta gluma lui, dar totusi era mai clar ca e sarcasm. Ambele glume sunt la fel de neamuzante. Cred ca majoritatea oamenilor au facut macar vreo gluma proasta in viata lor. Ghinionul Justinei e ca a facut-o in scris, iar unul din cei 170 de followers a considerat ca trebuie s-o dea mai departe.
Glumitele "feministe" de pe pachetele de ciocolata calda Fiesta mi se par de zeci de ori mai de prost gust dar nimeni nu le baga in seama (ceea ce e bine, feminism has a bad rap as it is).

Kay wrote: (don't get me started on Lehrer though. Omul cheated his way to fame and fortune, pai si-a asumat un risc si asta e. Sper ca n-o sa ajunga mai incolo bagat in aceeasi oala cu alte cazuri de public shaming in care victimele au fost doar ghinionisti)

De acord. Totusi, cartea se numeste "So you've been publicly shamed", nu "So you've been publicly shamed but are innocent" :))

Imi place la autor ca e dispus sa-si schimbe parerea initiala, e.g. despre Judge Ted Poe. Nu e de acord cu metodele lui, dar ulterior accepta ca ar putea fi eficiente.

Acum trec la cap. 6.

[Laura]

Eu inca incerc sa o cumpar. Pe Amazon UK e 8$ pe US e 1$ si eu am Kindleu pe UK, dafuq Amazon.

Edit: am reusit prin customer support. Frate ce dementi. Ma apuc maine de ea.

[Sebastian]

Hint, hint

[Laura]

Sebastian wrote: "Hint, hint"

Aoleu am cautat-o ca disperata si nu am gasit. Si pe myanonamouse dar nu avea seederi si nu am reusit sa o trag (fie asta fie sunt eu nuba). Oricum, am rezolvat, bine de stiut pe viitor, merci!

[Sebastian]

1. Am renunțat la discuțiile săptămânale pe capitole, cred că suntem cam puțini pentru a necesita astfel de discuții dese. Nici pe /r/bookclub nu sunt prea populare și tot thread-ul general rămâne cel mai activ.

2. /r/bookclub a început cartea Never Let Me Go pentru luna Februarie, precum și A Portrait of the Artist as a Young Man. Ca "big-read" au Crime and Punishment, care nu știu când are deadline. Vă ofer informația asta în caz că nu vă mai săturați de citit și nu aveți cu cine discuta niște titluri noi.
Sper să pot să le citesc pe toate, chiar mă interesau toate aceste cărți deși am și eu multe altele pe lista de priorități și am rămas și în urmă cu lectura. :(

[Cristina]

Merci de info. Hmmm, nu vad schedule pt Crime & Punishment... m-as fi apucat de ea mai tarziu (poate prin toamna) ca am unele mai interesante (pentru mine) planificate pe urmatoarea perioada, sa vedem ce mai zice r/bookclub despre program.

Cred ca e buna ideea de a lasa numai thread-ul general, sa nu dispersam discutia sau sa repetam comentarii. Eu am observat thread-ul pe capitolele 1-5 abia la vreo doua zile dupa ce am postat aici.

[Mihai-Alexandru]

Fuck, asta era de citit pe ianuarie? Am crezut că aveam și februarie la dispoziție. Acum sunt prins cu un curs audio de istoria literaturii și nu am apucat să o citesc. Promit să fiu maid dedicat clubului pe viitor. :)

[Cristina]

Mihai-Alexandru wrote: "Fuck, asta era de citit pe ianuarie? Am crezut că aveam și februarie la dispoziție. Acum sunt prins cu un curs audio de istoria literaturii și nu am apucat să o citesc. Promit să fiu maid dedicat c..." - e pana la jumatatea lui februarie deci mai ai un pic de timp :)

[Mihai-Alexandru]

Cristina wrote: "e pana la jumatatea lui februarie deci mai ai un pic de timp :) ”

Cool, cool, iau o pauza si bag si eu pana la jumatatea lunii.