Ioana Dumitrachescu > Ioana's Quotes

“Sa fugi de tine o zi, doua, douazeci nu e usor, dar nici imposibil. Faci matematici sau marxism ca S.T.H., faci sionism ca Winkler, citesti carti ca mine, umbli dupa femei sau joci sah, sau te dai cu capul de pereti. Dar intr-o zi, intr-un minut de neatentie, te intalnesti cu tine insuti la un colt de suflet, cum te-ai intalni la un colt de strada cu un creditor de care te-ai ferit zadarnic. Dai ochii cu tine si atunci intelegi cat de inutile sunt toate evadarile din aceasta inchisoare fara ziduri, fara porti si fara gratii, din aceasta inchisoare care este insasi viata ta.”
― Mihail Sebastian, De două mii de ani; Cum am devenit huligan

“Căci vie am fost,iar acum sunt moartă.Am dansat în castele goale,pe întuneric.Am pictat pe partea întunecată a lunii.Am privit soarele în ochi.Au apăsat pe mine grijile lumii și povara apelor adunate din lacrimile ei.Am ascultat îngerii rîzând.Am rostit ce nu se putea rosti.Mi-am dezlipt tatuajele de pe piele cu privirea.Mi-am sacrijelit testamentul pe spinarea diavolului și l-am ascultat cum gemea de plăcere.Ochii îmi sunt închiși și acum locuiesc în partea întunecată a omului.”
― Cosmin Leucuța, Laptele negru al mamei

“„Și, da, chiar m-am gândit. Poate nu suntem amintiri, nu acum, dar va veni un moment, un timp, o eternitate, în care doar asta va rămâne din noi: niște amintiri crescute-n poze și albume, niște fantome care vor trece drept ‹‹au fost cândva și ei pe-acest pământ››.” - Fragment din „Toate sfârșiturile sunt la fel”
― Andrei Cioată, Toate sfârșiturile sunt la fel

“O regăsea mai departe, aşteptându-l. Nu-şi vorbeau. Trecea pe lângă ea, cu un salut, cu o privire. Se înţelegeau foarte bine din ochi şi ştiau amândoi că pentru ce ar voi să-şi spună nu sunt cuvinte.”
― Mihail Sebastian, Accidentul. Orașul cu salcâmi

“Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens.”
― Mircea Eliade, Nuntă în cer

“Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...”
― Mircea Eliade

“Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.”
― Mircea Eliade, Noaptea de Sinziene vol. 2

“-Stii de ce nu pot sfarsi nici o carte? Pentru ca toate eroinele seamana cu tine, si n-am curajul sa te descriu, sa fac literatura din dragostea asta...”
― Mircea Eliade, Nuntă în cer

“Adevăratul vostru sine nu se arată niciodată. Indiferent cu cine ai fi, cu cine ai discuta, pe cine ai iubi, adevărata faţă nu se va arăta decât după o muncă asiduă cu tine însuți. Sunteţi obişnuiţi să jucaţi un rol, să vă prefaceţi, să fiţi altcineva, doar de dragul persoanei. Asta faceţi voi, oamenii.”
― Zanuka Lisandros, Blestemul Tăcerii

“Ce nu vezi? Normal, încă eşti OARBĂ. Preferi PĂMÂNTUL ĂSTA! Preferi MATERIALUL, FIZICUL! Dă-l naibii de plan spiritual, nu? Ce e ăla? Ăla nu-mi dă de mâncare. Ştiu eu ce gândesc mulţi. Aşa eram şi eu cândva. Şi crede-mă, poate mai grav decât tine. Odată ce mi-am deschis ochii adevăraţi, am văzut totul. Am văzut ADEVĂRUL. Am văzut feţele oamenilor, cele adevărate. Mi se relevau aşa puţin câte puţin toate. Şi ce aveam de făcut? Să le accept şi să nu fiu aşa ca şi ele. Să fiu diferit. Să evoluez. Nu vei reuşi să faci asta decât muncind în fiecare zi. Şi ai să vezi cum timpul îţi va schimba percepţia asupra vieţii.”
― Zanuka Lisandros, Blestemul Tăcerii

“Cine crezi că ești când lumea ia sfârșit și te întorci spășit la viața ta mundană? O iluzie ce a explodat în momentul în care ai întors spatele la ei. Exteriorul este fermecător, îți ucide ființa, căci tot ceea ce vezi este ceea ce nu ai. Observi omul de lângă tine, ce mult ai vrea să fii și tu la fel, să ai ce are el, poate frumusețe, bogăție, noroc. Și totuși, pândești să iasă din ascunzișul sufletului și să i te bagi acolo, pe sub piele. Mult ne mai înșelăm, căutând ceea ce nu ne aparține. Dacă ar exista norocul, toți am sta la rând să primim câte o bucățică din el. Ne-am înghesui unul în altul, ne-am împinge, am întinde primii mâna să primim ceva invizibil. Iar, dacă vecinul a fost mai rapid, l-am împroșca cu înjurături care de care mai fantastice. Și ăștia suntem noi, în loc să privim în interior, în noi înșine, în viața noastră, așteptăm să moară capra vecinului ca apoi să spunem: săracu om, a dat năpasta peste el! Ce ipocriți! De fapt asta și vrem, ca cineva să o pățească și noi să fim bine. Consider că norocul depinde de fiecare în parte și de cât de mult muncim, ne străduim și ne dorim să-l avem.”
― Zanuka Lisandros, Blestemul Tăcerii