Moise D. > Moise's Quotes

“-A fost odată ca niciodată un om care n-a putut. Nu a putut să urască, nu a putut să mintă, nu a putut să înşele, nu a putut să trădeze, nu a putut să jignească, nu a putut să ascundă, nu a putut să se îndoiască, nu a putut să fie egoist, nu a putut să-şi piardă credinţa, nu a putut să abandoneze. Nu a putut!
-Dar cine era omul acesta?
-Un om care nu a putut să se nască! Nu trebuie să te chinui mereu să fii perfect. Mai bine încearcă să fii tu însuţi, aşa cum eşti. Oamenii adevăraţi te vor aprecia pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce vrei să fii. Nu există om care să le poată face pe toate. Doar Dumnezeu este perfect şi atotputernic. Tu, fii om şi atât!”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“- Mai poţi să-ţi porţi vina?
- Nu, am obosit!
- Hai că te ajut eu până la colţ!”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Am fost plămădiţi din lut şi un vas de lut nu o să devină niciodată un pocal de aur. Contează însă ce pui înăuntru, asta îi dă valoare. Poate fi porţelanul cel mai fin sau o oală de pământ; buchetul de flori pe care îl poartă îţi captează atenţia şi atunci vasul ţi se pare perfect. Ai grijă ca sufletul tău să fie mereu un buchet proaspăt!”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Oamenii sunt îngeri cât trăiesc, îngeri cu o singură aripă. Toată viaţa nu fac altceva decât să-şi caute aripa pereche, acea parte lipsă care îi va ridica până la cer cât sunt încă vii. Şi ce greu e s-o găseşti!”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Ce semeni, aia culegi! Aşa a fost şi aşa va fi mereu! îi răsuna încă în ureche vocea bunicii. Viaţa este un ogor care aşteaptă să fie lucrat. E bine să semeni din toate, bunătate, speranţă, iubire, fericire, aşa nu-ţi va lipsi nimic în toamna vieții tale şi nici la primul suflu al gerului. Nu e bine să semeni un singur lucru, vei tânji apoi după ce nu ai şi vei privi cu jind la curtea vecinului. Vei fi nefericit. Să semeni de toate şi să ai grija lor, să nu le lași de izbelişte. Dacă te uiţi în jur, sunt atâtea ogoare nelucrate, atâţia oameni care se irosesc acoperind pământuri fertile cu nepăsare. Şi mulţi habar nu au ce bogăţii zac în sufletul lor. Sunt prea ocupaţi să se plângă. Când te plângi, nu mai vezi decât tristeţe. Nu aştepta ajutor, fiecare este ocupat cu ogorul lui, nu au timp să îl lucreze şi pe al tău. Mai bine te apuci de treabă şi vezi ce trebuie făcut!”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“- Omul are patru ochi.
- Cum să aibă omul patru ochi? Unde ai văzut tu aşa ceva? Omul are doar doi ochi, uite, unul, doi!
- Dar când dormim, avem ochii închişi.
- Da.
- Atunci cum vedem în vise? Sigur mai avem o pereche de ochi cu care privim visele.”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Într-o zi un copil a găsit un măr frumos, rumen, cu coaja netedă. Era convins că este un măr perfect. Când a muşcat însă, în interiorul mărului era un vierme.
- Cum ai putut să strici un măr atât de frumos! i-a strigat copilul.
Viermele s-a oprit pentru o clipă din ros şi s-a mutat în alt măr. Chiar dacă ar fi înţeles că nu este bine ceea ce face, viermele nu s-ar fi schimbat, ar fi schimbat doar mărul. Când îi spui omului că trebuie să se schimbe, nu o va face. Te va privi cu neîncredere şi îşi va căuta alţi prieteni.”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Oamenii sunt de două feluri, unii sunt asemeni unor oglinzi, dacă îţi reflecţi iubirea în ei, o vei primi înapoi. Exact cum faci tu când te priveşti în oglindă, îi oferi o imagine şi ea te răsplăteşte cu alta la fel. Sunt însă şi oameni care nu pot oglindi, e ca şi cum ai încerca să-ţi priveşti chipul în perete. Poţi sta acolo mult şi bine, nu-ţi va oferi nimic. Doar dacă vor dori, se vor putea transforma în oglinzi.”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Iubește! Să iubești mereu câte ceva, o dimineaţă, cana de cafea, floarea din fereastră, drumul spre şcoală, iubeşte oamenii, iubeşte tot. Mărunt sau imens, colorat sau şters, oricum ar fi. Nu ştii de unde se întoarce iubirea. Dacă stai cu ea în braţe şi cauți pe cineva să o dăruieşti, nu vei fi niciodată fericit pentru că îţi va fi greu să găseşti pe cineva care să merite cu adevărat. Iar în timp, vei deveni şi mai pretenţios. Vei muri singur cu un munte de iubire lângă tine. Împrăşti-o în jurul tău. Vei fi fericit în fiecare zi pentru că vei putea spune "Azi iubesc!”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“- De câte ori ţi-e dor de un suflet drag care a plecat, aprinde o lumânare. Cu un suflet nu poţi vorbi decât prin lumină. Flacăra poartă cuvintele spre cei de Sus şi tot pe firul ei coboară cuvintele lor.
- De aceea aprinzi tu mereu câte o lumânare?
- Da, şi pentru ei şi pentru Dumnezeu. Aşa sigur ajung rugăciunile noastre la El. Cuvântul este al omului şi numai al lui. Dacă vrei să vorbeşti cu Dumnezeu, foloseşti lumina.”
― Moise D. (Naivul), Gol de timp

“Oare ne putem imagina cat de importanta este o mica raza de speranta in bezna deznadejdii? Poate ca tu nu, pentru ca ai fruntea lipsita de griji, dar fata de la malul marii stie, si o poarta in inima in fiecare clipa. Venea ca de obicei in fiecare zi langa mare dar nu o mai privea cu atata fericire. Gandurile ei se indreptau spre el, cel care a fost langa ea si acum plecase undeva, departe. Si ea putea doar sa spere ca intr-o zi el se va intoarce.
Nu, nu te intrista, povestea noastra are un final fericit. Dupa ce a pierdut destul timp cautand, el a inteles ca deja isi gasise sufletul pereche.Si a cautat-o la capatul tuturor marilor, a gasit-o si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Vezi? Fericirea si iubirea nu se afla ascunse in scoici pe fundul marii ci in sufletul celui care ne iubeste. Speranta insa o putem gasi in locurile cele mai neasteptate.”
― Moise D. (Naivul), Poveşti despre lucruri mărunte

“Ceea ce este mărunt, este întotdeauna trecut cu vederea.
Ceea ce este mărunt, este întotdeauna considerat fără valoare. Ceea ce este mărunt, ne este întotdeauna insuficient. Uităm că fericirea adevărată stă ascunsă tocmai în aceste lucruri mărunte.
Nu te-ai simțit niciodată plin de liniște și fericire privind zborul greoi al unei buburuze? Sau urmărind un strop de rouă care se prelinge pe un fir de iarbă?
Cât de mărunt este zâmbetul tău, totuși îți luminează tot chipul și pe al celor din jurul tău!
Cât de mărunt este irisul tău, totuși ascunde în el o mare de vise!
Cât de măruntă este inima ta, totuși hrănește un întreg trup cu viață și iubire!”
― Moise D. (Naivul), Poveşti despre lucruri mărunte

“Tu te vaiți mereu de dor, dar îți imaginezi cât poartă în suflet un ocean? Toată apa aceea sărată care visează să ajungă măcar pentru o clipă pe mal? Și poate o dată la câteva sute de ani fiecare val are șansa asta. Unele se reped cu furie și devorează nisipul sau stâncile de pe mal, luând cu ele câte ceva ca amintire. Altele se întind cât pot, încearcă cu disperare să cuprindă în brațe cât mai mult apoi se retrag în așteptare. Unele valuri însă, călătoresc atât de mult încât ajung epuizate. Fură un sărut ușor nisipului și se împrăștie cu un oftat printre celelalte.
Cât dor zace în fiecare val și cât trebuie să aștepte...”
― Moise D. (Naivul), Poveşti despre lucruri mărunte

“Ce sunt eu? Un suflet cu o inimă mare și o mie de vise. Doar o mie? Cred că sunt mult mai multe dar încerc să nu le număr. O superstiție - să nu-ți numeri visele pentru că nu se mai împlinesc. Tot ce ține de suflet nu trebuie măsurat, nici în timp, nici în distanță, suprafață, greutate sau orice unitate de măsură ar mai putea să existe. Sufletul există sau nu. Nu sunt suflete mari sau mici, sunt oameni care își pun sufletul pe tavă sau oameni care și-l ascund. Îl ascund din teamă sau egoism.
Eu mi-am închis visele. De ce? Pentru că sunt niște copii naivi pe care oricine ar putea să-i ia acasă. De fapt, nu o să spun că le-am închis, doar le păstrez în siguranță. Îmi place cum plutesc strălucitoare că soarele de vară și mă mândresc cu ele: am vise atât de frumoase!”
― Moise D. (Naivul), Poveşti despre lucruri mărunte

“Ştii de ce am divorţat? Nu mă interesează. Ba te interesează. Ba nu. Nic, am cancer limfatic. O să mor în câteva luni. N-a suportat şi a plecat. M-am ridicat în picioare. M-am dus la computer şi am pus un blues. Hai să dansăm. Aşa în curul gol? Aşa în curul gol. Am luat-o în braţe. Apoi am pus alt blues si iar am dansat. În curul gol. Spre dimineaţă mi-a spus, mi-e rău, dar nu te speria aşa trebuie să se întâmple. Am întins-o în pat. Am privit-o. Cu tine mă simt bărbat, în consecinţă n-o să plâng ci o să am grijă de tine. A închis ochii şi a adormit."SCRISORI CATRE RITA”
― Kaos Moon, SCRISORI CATRE RITA

“Nu ştiu unde se ascund bucuriile vieţii. Poate în fiecare telefon pe care-l dai acasă, iar mama încă îţi răspunde. Şi spune că e bine. SCRISORI CATRE RITA”
― Kaos Moon aka Stefan Caraman

“-Mă tot întreb ce îi ține împreună de atâta timp...
I-am privit îndepărtându-se și ținându-se de mână. Un fir subțire de invidie răsări în sufletul meu.
-Nu știu.
-Eu cred că iubirea. Doar iubirea îi poate ține unul lângă celălalt atâta timp, îi poate lega strâns să nu se mai desfacă. I-ai văzut cum se priveau? Ca doi îndrăgostiți. Oare de câți ani sunt împreună?
-Cine știe, dar eu nu cred că iubirea e de vină. Refuz să cred că iubirea leagă. Iubirea dă libertate deplină. Cel puțin iubirea adevărată.
-Și atunci ce îi leagă unul de celălalt?
-Paradoxal, nu sunt legați unul de celălalt, tocmai această libertate a iubirii îi face să zboare împreună. Sunt mai liberi decât vom fi noi vreodată.
-Nu înțeleg.
-Asta nu e de înțeles. Privește, admiră și roagă-te să ți se întâmple.”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ

“-Nu e niciodată prea târziu să îți întâlnești sufletul pereche! îmi spunea mereu zâmbind.
-Cine știe ce înseamnă „târziu”? Probabil disperarea te face să spui asta, dar ce te faci dacă îl întâlnești tocmai când viața ta este la apus? Nu o să ți se pară târziu când o să te apuci să numeri anii care ar fi posibil să-ți rămână? Și asta dacă ești optimist, dacă nu, poți să te gândești că vei muri chiar mâine, sau chiar în clipa următoare. Inima ta va înceta să bată și atât!
-Dar măcar l-am găsit!
-Așa e, dar găsirea lui este cea mai mare fericire sau timpul petrecut alături?
Chipul i s-a întunecat, și-a luat restul de bani și sacoșa de pe tejghea, mi-a întors spatele și a plecat, fără să spună nimic. Părea scufundat în mii de gânduri, căuta răspunsuri și soluții. Norocul însă l-a lovit, a întâlnit-o pe Ana când avea aproape 60 de ani. Era fericit.
-Am găsit-o! Am găsit-o! Ți-am spus eu, niciodată nu e prea târziu. Când o privesc, simt că am ajuns acasă! Ea e „acasă” pentru mine.
L-am privit cu o ușoară invidie dar și cu regret.
-Știu ce ziceai atunci, nu am uitat. Zi de zi mi-au sunat vorbele tale în minte. Sunt fericit că am găsit-o. Cât despre timpul petrecut alături de ea, am făcut o mică magie, sau o înșelăciune, să-i zicem. De când am întâlnit-o am spus că vom schimba numele de „zi” cu cel de „săptămână”. „Săptămână” devine „lună” iar „luna” devine „an”. Până la urmă sunt cuvinte, nu ne acuză nimeni dacă le schimbăm între ele. Și o să fie secretul nostru. Așa păcălim timpul. Uite, azi a trecut deja un an. Mă duc să cumpăr un buchet de flori!”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ

“Într-o zi, Rațiunea și Inima s-au hotărât să pornească împreună prin lume.
-Hai să închidem ochii, să ne învârtim de câteva ori și să pornim pe drumul care ni se va deschide în fața ochilor, a spus Inima chicotind.
-Ba mai bine hai să întrebăm, să vedem care dintre drumuri este sigur, a spus Rațiunea încruntându-se.
Inima a cedat și a lăsat Rațiunea să aleagă drumul. Au călătorit împreună, Inima minunându-se și exaltându-se pentru tot ceea ce le ieșea în cale, Rațiunea privind cu atenție, analizând, criticând, comparând. Într-o zi s-au întâlnit cu un negustor.
-Trebuie să vă vând ceva! a spus negustorul.
-Dar nu avem nevoie de nimic! a spus Rațiunea.
-Abia aștept să văd ce ai de oferit! a spus nerăbdătoare Inima.
Vânzătorul a afișat un zâmbet fals, și-a înmuiat glasul în cea mai dulce miere și a început să le înșire tot ce avea în desagă. Inima s-a oprit la o cutiuță mică în care se afla o piatră strălucitoare.
-Este un diamant! a spus vânzătorul și ochii lui sclipiră într-un mod ciudat.
-Ba nu este! Este un fals! a spus Rațiunea după ce i-a aruncat o privire critică.
-Este un diamant frumos! a spus Inima ridicându-l și lăsând razele soarelui să se răsfrângă pe suprafața pietrei. Îl vreau!
-Nu merită! E fals! Uite! a strigat Rațiunea, dar în zadar, Inima își închisese deja ochii.
-Este o înșelăciune! O să regreți! a strigat Rațiunea, dar Inima și-a acoperit urechile.
-E fals! a strigat din toate puterile Rațiunea și o dată cu ea a strigat și Inima, un strigăt de durere - piatra aceea strălucitoare îi lăsase în palmă o rană adâncă.
Oricât ar striga Rațiunea, Inima este de cele mai multe ori surdă și oarbă, nu aude, nu vede, dar simte durerea..”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ

“I don't like people who have never fallen or stumbled. Their virtue is lifeless and it isn't of much value. Life hasn't revealed its beauty to them. ”
― Boris Pasternak

“Once you learn to read, you will be forever free.”
― Frederick Douglass