Alice The Earthfish > Alice's Quotes

“Rather than love, than money, than fame, give me truth.”
― Henry David Thoreau, Walden or, Life in the Woods

“All good things are wild and free.”
― Henry David Thoreau

“When I hear music, I fear no danger. I am invulnerable. I see no foe. I am related to the earliest times, and to the latest.”
― HENRY DAVID THOREAU

“Not till we are lost, in other words not till we have lost the world, do we begin to find ourselves, and realize where we are and the infinite extent of our relations.”
― Henry David Thoreau

“An early-morning walk is a blessing for the whole day.”
― Henry David Thoreau

“The mass of men lead lives of quiet desperation.”
― Henry David Thoreau, Walden or, Life in the Woods

“Thank God men cannot fly, and lay waste the sky as well as the earth.”
― Henry David Thoreau

“Nothing teaches us about the preciousness of the Creator as much as when we learn the emptiness of everything else.”
― Charles Spurgeon, Morning and Evening, Based on the English Standard Version

“Your emptiness is but the preparation for your being filled, and your casting down is but the making ready for your lifting up.”
― Charles H. Spurgeon

“Without music, life would be a mistake.”
― Friedrich Nietzsche, Twilight of the Idols

“Eu nu am idei ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor.”
― Emil Cioran, On the Heights of Despair

“Write books only if you are going to say in them the things you would never dare confide to anyone.”
― Emil Cioran

“True confessions are written with tears only. But my tears would drown the world, as my inner fire would reduce it to ashes.”
― Emil Cioran, On the Heights of Despair

“How important can it be that I suffer and think? My presence in this world will disturb a few tranquil lives and will unsettle the unconscious and pleasant naiveté of others. Although I feel that my tragedy is the greatest in history—greater than the fall of empires—I am nevertheless aware of my total insignificance. I am absolutely persuaded that I am nothing in this universe; yet I feel that mine is the only real existence.”
― Emil Cioran, On the Heights of Despair

“Cînd mă gîndesc la faptul că mizeria este strîns legată de existenţa omenească, nu mai pot adera la nici o teorie şi la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide şi de inutile. Chiar şi tăcerea îmi pare un urlet. Animalele, care trăiesc fiecare din silinţa lor, nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia şi dependenţa unora de alţii. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-şi creeze din semen un supus. Nici un animal nu-şi bate joc de altul, asemănător pînă la identitate cu el. Numai omul este capabil de atît autodispreţ. Toată caritatea din lume nu face decît să evidenţieze şi mai mult mizeria, arătînd-o mai îngrozitoare şi mai ininteligibilă decît în părăsirea absolută. Ca şi în faţa ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esenţial ceea ce este în putinţa lor de a schimba. De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenţei şi eternităţii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil şi fatal, acolo unde există viaţă omenească. Deşi ştii că oamenii ar putea înlătura mizeria, îţi dai totuşi seama de veşnicia ei, dînd astfel naştere la un sentiment neobişnuit de nelinişte amară, la o stare sufletească paradoxală şi tulbure, în care omul apare în toată inconsistenţa şi mizeria lui. Căci mizeria obiectivă din viaţa socială nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice. Nu admit o revoltă relativă în faţa nedreptăţilor, ci numai o revoltă eternă, fiindcă eternă este mizeria în umanitate.”
― Emil Cioran, On the Heights of Despair

“Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat daca materialul tau psihic nu ofera zilnic o complexitate si un inedit care sa excite curiozitatea ta continua. Nu te poti initia in misterul altuia daca tu insuti n-ai un mister in care sa te initiezi. Pentru a fi psiholog trebuie sa fii atat de nefericit incat sa pricepi fericirea si atat de rafinat incat sa poti deveni oricand barbar ... Simtul psihologic este expresia unei vieti care se contempla pe sine in fiecare momentu si care in celelalte vieti vede numai oglinzi.”
― Emil Cioran, On the Heights of Despair

“Cînd esti iubit, suferi mai mult decît cînd nu esti. Parasit, te mîngîi prin orgoliu; dar ce consolare mai poti nascoci în fata unei inimi ce ti se deschide?”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“An existence transfigured by failure.”
― E.M. Cioran

“In three words I can sum up everything I've learned about life: it goes on.”
― Robert Frost

“Iubirea este cu atât mai profundă, cu cât se în-dreaptă spre fiinţe mai nefericite. Dar nu nefericite fiindcă n-au condiţii prielnice de existenţă, deoarece acestea nu ne trezesc decât mila, ci nefericite în sâmburele fiinţei lor. De ce să iubim un om singur pe drumul vieţii? Are el nevoie de iubirea noastră? Cu cât sunt mai mulţi oameni mulţumiţi cu condiţia lor pe pământ, cu atât iubirea din mine se scoboară la un nivel mai inferior. Mă atrage nefericirea altora ca un exerciţiu al iubirii mele. Setea maladivă de nefericire, căutarea tristeţilor altora dezvoltă în mine o iubire egală cu tristeţile, bolile şi nefericirile altora. Şi când iubirea mea reduce din intensitatea acestor blesteme, este ca şi cum aş lupta împotriva tristeţilor, bolilor şi nefericirilor mele, o luptă care, micşorându-se la alţii, creşte la mine, pentru ca variindu-le intensitatea să le pot suporta mai bine. Toate tristeţile, bolile şi nefericirile altora le-am absorbit în mine în măsura în care le-am redus la alţii. Nu mă pot apăra de ele decât sporindu-le. Sunt fiinţe care, în ordinea aceasta, rezistă infinit. Şi atunci este o crimă să nu practici iubirea, ca un mijloc de a reduce nefericirea altora. Numai în iubirea pentru cei nefericiţi, pentru cei care nu pot fi fericiţi, sacrificiul încoronează iubirea. Nu există adâncime în iubire fără sacrificiu, fiindcă în genere nu există adâncime fără o mare renunţare. Şi ce altceva este sacrificiul, dacă nu o mare renunţare dintr-o mare iubire? Viaţa pare a câştiga un sens numai în sacrificiu. Dar nu este o ironie amară faptul că în sacrificiu ne pierdem viaţa?”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor

“Happiness only real when shared.”
― Christopher McCandless

“Don´t hesitate or allow yourself to make excuses. Just get out and do it. Just get out and do it. You will be very, very glad that you did.”
― Christopher McCandless

“Two years he walks the earth. No phone, no pool, no pets, no cigarettes. Ultimate freedom. An extremist. An aesthetic voyager whose home is the road. Escaped from Atlanta. Thou shalt not return, 'cause "the West is the best." And now after two rambling years comes the final and greatest adventure. The climactic battle to kill the false being within and victoriously conclude the spiritual pilgrimage. Ten days and nights of freight trains and hitchhiking bring him to the Great White North. No longer to be poisoned by civilization he flees, and walks alone upon the land to become lost in the wild.

--Alexander Supertramp, May 1992”
― Christopher McCandless

“It is easier to fight for one's principles than to live up to them.”
― Alfred Adler

“I am glad you are here with me. Here at the end of all things, Sam.”
― J.R.R. Tolkien, The Return of the King

“Courage is found in unlikely places.”
― J.R.R. Tolkien

“Well, here at last, dear friends, on the shores of the Sea comes the end of our fellowship in Middle-earth. Go in peace! I will not say: do not weep; for not all tears are an evil.”
― J.R.R. Tolkien, The Return of the King

“I read somewhere... how important it is in life not necessarily to be strong, but to feel strong... to measure yourself at least once.”
― Jon Krakauer, Into the Wild

“A quiet secluded life in the country, with the possibility of being useful to people to whom it is easy to do good, and who are not accustomed to have it done to them; then work which one hopes may be of some use; then rest, nature, books, music, love for one's neighbor — such is my idea of happiness.”
― Leo Tolstoy, Семейное счастие

“The poetry of the earth is never dead.”
― John Keats