“Durerea, îşi dă seama Max, atinge mai devreme sau mai târziu un grad de saturaţie, după care intensitatea nu mai are importanţă. De la un anumit punct încolo, nu mai contează dacă sunt douăzeci sau patruzeci de lovituri. Şi de-atunci nu mai doare fiecare nouă lovitură, ci pauza dintre una şi cealaltă. Deoarece chinul cel mai greu de suportat nu îl reprezintă bătaia, ci momentele când călăul se întrerupe ca să-şi tragă sufletul. Atunci carnea îndurerată, care amorţeşte când e supusă violenţei, se relaxează şi simte cu adevărat durerea care o torturează. Rezultatul întregului proces anterior.”
―
Arturo Pérez-Reverte,
El tango de la Guardia Vieja
