“Mandela a avut o ieşire din închisoare grandioasă, elegantă şi plină de demnitate, fiind un lucru extrem de puternic la care a putut asista întreaga lume. Însă, în timp ce-l priveam mergând pe drumul prăfuit, mă întrebam ce părere o fi având el despre ultimii 27 de ani din viața sa şi dacă nu cumva era mânios din nou. Mulți ani mai târziu, am avut şansa de a-l întreba acest lucru. I-am spus: „Ați fost un om extraordinar, căci v-ați invitat temnicerii să ia parte la învestirea dvs. ca preşedinte, ați făcut chiar presiuni la guvern pentru asta. Spuneți-mi adevărul însă, nu cumva erați iar plin de mânie?” El a răspuns: „Ba da, eram mânios şi simțeam şi teamă, doar abia ce fusesem eliberat. Însă, când am simțit acea mânie adunându-se în mine, mi- am dat seama că, dacă îi uram în continuare după ce ieşisem de după gratii, atunci însemna că încă eram prizonierul lor.” Apoi a zâmbit şi a spus: „Fiindcă voiam să fiu liber, am dat drumul la tot.”