Fosta viaţă a lui X

Logodnica mea urmează să aibă întâlnirea de y de ani de la terminarea gimnaziului. Din când în când îmi spune cu cine din vechea ei clasă a mai vorbit. Care fost coleg pe unde e plecat. Cine plănuieşte să vină şi cine nu. Şi din discuţia cu o astfel de fostă colegă a întrebat despre X, tot fost coleg. Din câte am înţeles, X era puţin altfel în şcoală. Nu învăţa bine, se trăgea dintr-o familie dezorganizată. Fosta colegă i-a spus logodnicei mele că l-a văzut într-o zi pe X. Era pe stradă, căuta într-o ghenă de gunoi. Şi nu ştiu de ce dar am simţit că se rupe ceva în mine când am auzit povestea. Pentru că e ciudat să fii coleg de clasă cu cineva 4 ani de zile, să ieşi în pauze, să schimbi teme, copiezi la extemporal, râzi la ore. Aţi făcut aceleaşi ore de geografie, aţi văzut aceleaşi feţe, aţi auzit acelaşi clopoţel. Şi ani mai târziu omul a ajuns să trăiască din ce aruncă alţii, să caute prin ghene de gunoi. Fosta colegă a logodnicei mele i-a spus că nu l-a abordat atunci pe tip. I-a fost jenă. Ce să-l întrebe? Cum mai e? Să depene amintiri? Să plece fiecare apoi spre drumul lui, X în jos iar ea în sus?

Nici eu nu ştiu ce-aş fi făcut în locul ei. Dar am simţit nevoia să scriu despre asta.