“Fun” is over.
Mâine noapte e ziua mea, adică mai exact poimâine dar am făcut deja o postare despre asta. Ideea postării ăsteia e schimbarea, schimbarea mea. Am fost foarte confuză și dezechilibrată în cea mai mare parte a lui 2015, am fost ușor de influențat și manipulat și am făcut multe greșeli. Ce contează nu e ceea ce s-a întâmplat, ci ce voi face eu legat de asta. Și m-am hotărât, deși încă tremur la gând și mi-e teamă.
Am fost mereu un om în căutare de experiențe, cât mai nebune. Am fost de asemenea în căutare de fericire și iubire însă atunci când le-am găsit, nimic nu a mers cum trebuia. Le-am negat și le-am dat altă formă. Acum le recunosc, am avut la un moment dat tot ce ți-ai putea dori – atât de la persoana de lângă tine și probabil și de la viață. Ce m-a oprit să mă bucur de astea, să rămân acolo, să nu pierd totul? Ideea stupidă de libertate, control și putere. Că eu vreau “să văd cum e”… că dacă vezi cum e, nu mai poți fii păcălit, brusc te deștepți. Hai că râdeam la chestia aia cu “toți bărbații sunt la fel – da’ ce, i-ai încercat tu pe toți?”, mi se părea sexistă și ceva ce ar spune femeile care nu știu să se distreze… că asta era problema mea, să nu fiu monotonă, plictisitoare – voiam să fiu “nebună”, fun, wild, sexy, irezistibilă, ieșită din comun, să-mi trăiesc viața la maxim. Chestia e că într-adevăr nu te ajută la nimic să-i încerci pe toți. Nici experiență, nici fun, nici fericire, nici iubire, nici deșteptăciune. Lucrurile astea vin de la sine, nu trebuie să te duci tu cu capu-nainte – ca să nu o spun într-un mod mai urât. Cred că e adevărat că dacă nu aveam mentalitatea asta acum câteva luni, nu aș fi ajuns astăzi în punctul de a hotărî să schimb lucrurile astea la mine, nu aș fi avut un motiv… dar am.
Oamenii în esența lor nu se schimbă, dar orice altceva, da. Modul de abordare, comportamentul, ideile. Și mai concret, nu că acum aș crede mai mult în ideea de “fată cuminte” ci mai degrabă de persoană decentă, care se respectă pe ea și pe cei din jur, care face lucruri (de exemplu, sex) pentru că o reprezintă, pentru că au un folos și nu doar pentru a dovedi ceva cuiva. Atitudinea asta de cât de șocantă pot fi mi-a cam dezbinat părțile bune și le-a dus pe Apa Sâmbetei… normal că erau mai greu de localizat, mai ales pentru oamenii proaspăt veniți în viața mea. Lorena Lupu avea dreptate când a scris despre cartea mea. Și pot găsi o mie de scuze pentru faptul că gândeam așa, precum: voiam atenția pe care n-am primit-o în copilărie, nu m-a învățat nimeni ce și cum, aveam intenții bune ș.a.m.d, dar dacă a ajuns să-mi fie MIE, cea mai narcisistă persoană pe care o știu, scârbă de mine însămi… E clar că lucrurile nu sunt ok.
Așa că îmi propun să stau dracu-n banca mea. Să realizez că trupul e la fel de important ca și mintea, că e mai ok să te faci respectat decât să provoci erecții, că nu în asta se măsoară valoarea ta, că asta oricum se întâmplă și fără să faci tu mare lucru, că atenția ta trebuie să fie pe alte chestii atunci când ești în societate, că nu ai citit atâtea cărți pentru a fi definit de lucruri atât de superficiale cu care să te lauzi precum câte puli ai supt, că vulgaritatea în morții ei are o altă valoare, că poți să înjuri și fără să literalmente faci ceea ce spui, să porți o fustă mini fără să te gândești doar că e mai ușor de ridicat când te pune unu’ pe un perete în baie…
“Am vrut să văd cum e” – ce, să-ți fie scârbă de tine însăți!? Așa e. E oribil și-ți vine să vomiți. Știi bine că te-ai putut distra și când erai cu un singur om, îmbrăcată, cât de cât trează și mai fericită decât ai fost vreodată. Copil prost ce ești.
După acest monolog interior, încărcat de ură, vreau doar atâta lucru să spun: forgive my last mistake, please take me back for who I am, cine pot fi, cine ar trebui să arăt că sunt și nu doar o depravată fără nimic de spus dacă nu conține cuvântul “pulă”. Nu o să fiu mai judgmental ca înainte, dar dacă ești fată și lași lucrurile să ajungă atât de departe încât chestiile din pat te definesc mai tare decât opiniile tale despre lume și artă, te rog, oprește-te, respectă-te și nu-i mai dezamăgi pe cei care știu că poți mai mult și mai bine de atât. Încă nu înțeleg complet cum am ajuns să fiu așa. Tot ce știu e că îmi doresc să fiu așa cum eram cu tine. Eram “cuminte”, aveai grijă de mine, îmi doream să fiu la fel de realizată ca tine, să am grijă de viitorul meu. Da, sentimentele mele mă privesc. Dar aș scrie “iartă-mă” și “mulțumesc” de o mie de ori, de mână, pe o tablă kilometrică. Nimic nu șterge ce am făcut, ce tu și restul lumii știți că am făcut. Dar mă voi opri, pentru că nu așa vreau să mă vadă ei, nu pentru astea vreau să mă știe…
Am realizat valoarea ta și apoi a mea, prin comparație. O să schimb lucrurile, de dragul tău și pentru binele meu. Promit să încetez să mă comport așa de josnic, promit să realizez că am multe lucruri mult mai bune de arătat lumii întregi iar restul, numai bune de arătat unei singure persoane, când va veni vremea potrivită.
Happy 2016. From a girl who wants to repent of her sins.
