“Termină-mă!” zise cartea

Uitați-vă la ele just standing there. Cărți pe care le-am început cu cel puțin o lună în urmă și nu mă pot convinge să pun mâna pe ele… Nu e vorba că mi-am pierdut atracția, căci ea nu a existat niciodată. Ci interesul, pentru că ele nu fac nimic pentru ca eu să vreau să le ating, să le citesc. Cine se cred? Ion îmi trebuie pentru bac și dacă aș pune-o la loc în bibliotecă știu că nu aș mai scoate-o niciodată. Iar 616 are un concept interesant dar mi se pare utter bullshit, nu am citit prea mult din ea, textul e minuscul și foarte prost tradus… Ce mă fac eu cu cărțile de genul ăsta?

De obicei le mai las jos, în coșulețul lor, să se termine singure… Și știu că asta nu se va întâmpla, cărțile au nevoie de o mână din exterior pentru asta, cărțile nu au mââââini. Chiar nu știu ce să fac. Cum le deschid, citesc câteva pagini, apoi adorm – de ce să-mi irosesc eu energia de citit cu asemenea cărți!? Încerc să mă mint singură că orice carte terminată are rostul ei, că mă ajută la ceva but I really have no idea. Încerc să mai dau vina și pe mine, poate nu sunt destul de bună pentru ele dar suntem pur și simplu incompatibile. Voi ce faceți în aceste cazuri? Terminați cărțile? Mie mi se pare că unele nici atât nu merită, după ce că au primit onoarea ca eu să le ating…