Răsfoind vechiul jurnal...

Îmi amintesc de o zi din adolescența mea în care mă lovisem la
picior. Un băiat din vecini mă împinsese, am căzut peste o grămadă de pietre şi
m-am ales cu o rană.

După ce mi-a oblojit rana, tata a aşteptat răbdător să îmi
treacă furia şi să mă opresc din plâns. Dar eu nu mă puteam opri. Nu durerea
rănii mă făcea să plâng, ci ciuda că acel băiat îmi făcuse o nedreptate şi că
nu-l