Frumuseţea interioarã….

Am  auzit  de atâtea  ori  vorbindu-se  despre  frumuseţea  interioarã, dar  de  unde  vine  şi  cum  se  manifestã ea? Sã  fie  doar  un  clişeu  cu  care  încercãm  sã  mai  impresionãm  astãzi, sau  cu  adevãrat,  frumuseţea  cea  mai  purã  şi  strãlucitoare  vine  din  interior?

Am  putea  spune  cã  e  o  temã  destul  de  vastã  şi  de  relativã, dar  dacã  ne  uitãm  cu  atenţie  la  subiect, vom  gãsi  rãspunsul.Admiratã  de  bãrbaţi  şi  râvnitã  de  femei  de-a  lungul  secolelor,  frumuseţea  a  fost  şi  încã  este  un  subiect  care  stârneşte  opinii  şi  puncte  de  vedere  diferite. 

Şi  cum  ar  putea  fi  altfel  când  tot  ceea  ce  este  frumos  ne  dominã  mintea  şi  gândurile?

E ca  un  fel  de  magnet  la  care, fãrã  sã  vrei  sau  sã-ţi  dai  seama, te  uiţi. Personal, cred  cã, într-adevãr, frumuseţea  care  vine  din  interior  este  cea  mai  puternicã  şi totodatã  cea  mai  autenticã  frumuseţe. De ce?

Pãi, în  primul  rând, se  ştie  cã  fiinţa  umanã, dincolo  de  graniţa  trupului  fizic, are  sãmânţa divinã  în  ea, şi  când  nu  a  fost  divinitatea  frumoasã? La  acest  lucru  sã  ne  gândim  un  pic, pentru  cã, deşi  suntem  tentaţi  sã  punem  etichete  dupa aparenta fizica, ceea  ce  este  cu  adevãrat  de  vãzut  şi  mai  ales de  descoperit se gaseste inauntru. Aceasta  este  adevãrata  comoarã. Aş  putea,  de asemenea,  sã  adaug cã tot  ceea  ce  vedem -lumea  noastrã  materialã- este  relativ.

Un  lucru  poate  pãrea  frumos  în  ochii unora dar  poate  pãrea urât  în  ochii  altora, şi  este  absolut  normal  pentru  cã  suntem  diferiţi, deşi  ne  uneşte  cea  mai  mare  binecuvântare  pe  care  Dumnezeu a  dãruit-o  omului: Umanitatea. Dar  frumuseţea  care  vine  din  interior  place  tuturor, e  ca  un  lipici  cãruia  nimeni  nu-i  rezistã.

Vorbim  de  acelaşi  subiect, “frumuseţe”  însã  cea  exterioarã  este  relativã  pe  când    cea  care  izvorãşte  din  interior, este  sigurã  şi  putem  fi  convinşi  cã  tuturor  place.

De  fapt, nici  nu  e  greu  de  imaginat  acest  lucru. Cine  nu  apreciazã  generozitatea, când  o  vede  sau  simte? Sau cui  nu-i place  bunãtatea?

Sau, şi  mai  interesant, iubirea  necondiţionatã?

Este  genul  acela  de  frumuseţe  care  îngenuncheazã  orice  fel  de  comentarii, şi  asta  se  întâmplã  pentru  cã  are  o  sursã  divinã, autenticã  şi  inepuizabilã. Toţi  oamenii  sunt  frumoşi dacã  ne  uitãm  acolo  unde  frumuseţea  îşi  are  într-adevãr  locul:  în  interior.

Oriunde  am  fi  pe  aceastã  planetã, indiferent  de  ce  am   face  sau  în  ce  ţarã  am  trãi, cu  toţii  suntem  legaţi  de  legãturã  invizibilã  dar  care  se  simte: frumuseţea  interioarã, şi  acesta  este  singurul  tezaur  al  omului  pe  care  nimeni  nu  i-l  poate  lua.