Uneori, cel mai rău este, de fapt, cel mai bun...

- Eşti cel mai rău tată din lume! Şi te
urăsc!, i-am spus lui tata, cândva, când eram copil, doar pentru că el nu mi-a
făcut pe plac cu ceva…

Nici măcar nu mai contează cu ce anume…



Tata mă iubea ca pe ochii lui din cap. Mă
diviniza. Eram visul lui împlinit, al unui om greu încercat de viaţă, foarte
singur, care nu mai avea nicio perspectivă şi care, la 50 de ani m-a primit pe
mine, ca