Iartă-mă!

Mi-am văzut, în treacăt, sufletul. Dar, l-am ignorat. 

N-aveam timp pentru el. Şi nu voiam să-i ascult durerile şi nemulţumirile. Eram
prea grăbită, prea copleşită şi aveam atâtea lucruri importante de făcut…

Dar, într-o zi, m-am trezit pustiită… şi mi-am amintit de
sufletul meu, pe care, atâta timp l-am ignorat. Mi-am făcut curaj să-i vorbesc
cu sinceritate…

Iartă-mă, al meu suflet!