Taine și mărturisiri...

Luni de zile am trăit cu sentimentul de vinovăţie şi cu
regretul că am făcut ceva de care mă ruşinam, ceva ce i-am ascuns tatălui meu.
Mereu m-am gândit că poate el bănuia sau poate chiar ştia fapta mea, dar nu îmi
spunea… Ori de câte ori îmi dovedea bunătatea şi dragostea lui, mă bucuram doar
pe jumătate, fiindcă eram copleşită de sentimentul de vinovăţie, simţindu-mă un
om nedemn şi