In memoriam Ioan Chirilă

Astăzi Ioan Chirilă ar fi împlinit 86 de ani. A fost considerat cel mai mare gazetar de sport al României. I se spunea Patriarhul, aproape de finalul carierei sale care a coincis cu finalul vieții lui. Colegii și cei apropiați îi spuneau nea Vanea. Mi-e greu să scriu despre jurnalistul Ioan Chirilă. Mi-a fost tată, înainte de toate.



Am încercat să ducem memoria lui mai departe și am organizat Premiile Ioan Chirilă, premiile gazetarilor de sport din România. Cinci sau șase ediții. Apoi a venit criza și ne-a furat acest privilegiu. Adesea jurnaliștii au intrat în conflict, fie între ei, fie cu noi, cei care organizam premiile. Însă numele Ioan Chirilă a rămas mult deasupra orgoliilor de breaslă. Tata a fost mai înainte de toate un om modest. Mi-aduc aminte ca atunci când se pregătea să plece în vreo deplasare lungă îi spunea mamei: - Iarink, pune-mi doar cîteva tricouri și o pereche de pantaloni. Strictul necesar. Modest, generos și bun. Și extrem de iubit.



Mă doare că jurnaliștii l-au uitat. Pe de altă parte, e normal. Fotbalul, sportul în general s-au schimbat, oamenii s-au schimbat și ei. Știu însă că multă lume trăiește cu aminitirea cărților lui: Viața la puls 200, Finala se joacă astăzi, Nadia, Ar fi fost prea frumos, Sepcile rosii, Glasul rotilor de tren, Si noi am fost pe Conte verde. Sunt încă mulți cei care au crescut frunzărind paginile acestor cărți, pe nerăsuflate, unii dintre ei în timpul orelor conduse de profesori apatici. Știu că publicul lui Ioan Chirilă încă există și bucuria asta îmi este suficientă. Despre dorul de tată n-are rost să vorbim aici. E o chestiune intimă cu care mă descurc singur.



Celor care l-ati iubit pe scriitorul si jurnalistul Ioan Chirilă as vrea sa vă reamintesc că astăzi ar fi împlinit 86 de ani.