Despre fluturi căzuţi • Episodul 1
M-am gândit să vin singură în ajutorarea mea [😊] şi să îmi susţinscrierea articolelor de pe blog prin nişte păţanii săptămânale, istorisite înromână, legate de aspectele şocante întâlnite în călătorii. Voi continua săprezint faptele pline de bunătate pe Dependentă de fluturi.
Pentru că-s proaspăt revenită din Egipt, primul episod vaavea un gust nord-african.
Despre fluturi căzu ţ i • Episodul 1
Resorturile nu-s pentru mine. Ori pentru Marcel. Pur şisimplu nu ni se potrivesc [şi nu le încurajăm ca variantă de petrecere acălătoriilor]. În plus, şi dacă aţi strâmbat din nas citind fraza dinainte, îmi veţi dadreptate atunci când spun că cele mai multe aceste resorturi, mai ales înEgipt, nu prea sunt întreţinute. Cu toate acestea, uneori ai nevoie de olocaţie cochetă, cu tot cu posibilitate de scufundări/snorkelling, o masă bunăşi un duş cald. Ai, foarte important, un sărbătorit al zilei. El meritărăsfăţat pe deplin.
Ce nu înţelegi? De ce la ora cinei toată lumea se repedeefectiv spre bufet? Le-o fi foame? Dar de unde atâta disperare? Este suficientpentru toţi!
Şi multe persoane ar putea să se respecte mai mult şi să nu vină chiar înpijama la cină.
Mie Valea Regilor nu mi-a plăcut decât de la depărtare,privită de pe geamul maşinii ori din balon. Aşa arată spectaculos.
La faţa locului, parcă şi iarna (aşa consideră eiînceputul de martie) este prea cald. Nu vreau să îmi imaginez cum nu poţirespira în interiorul mormintelor vara. Până la urmă, sunt nişte morminte. Nuvăd rostul atâtor selfie-uri ori zăboviri.
Ce este cel mai neplăcut? Că ţi se cere baksheesh cam peoriunde te duci pe Valea Nilului. Un arheolog cu care ne-am împrietenit pecoasta Mării Roşii ne-a spus chiar că-i musai să fim cu obrazul gros câttranzităm zona.
Şi mai urât este că nu ţi se cere voie. Nu ştii la ce veifi „supus”. De exemplu, un paznic se apropie şi începe să îţi povestească totfelul de bazaconii (pot fi şi interesante, nu zic nu, dar poate că tu nu îţidoreşti să le afli). La final, ţi se cere inevitabil suma de bani.
Uneori o păţeşti pe stradă, cu femei. Ele nu fac nimic,doar cer.
Cumva, dacă nu te poţi detaşa, nu ai linişte.
Apoi, toate activităţile se desfăşoară cu acordulinstituţiilor. Parcă rad oamenii aceştia o parte din încrederea pe care o aicând vizitezi astfel de locuri măreţe. Şi rad inevitabil şi din energia lor.
Se minte mult în multe părţi din Egipt (şi din lumeaarabă).
Musai să învăţăm să spunem „Nu”. Să ni se împlineascăvoia!
Gunoiul m-a speriat în Egipt! Era parcă mai prezent decâtpe durata primei noastre călătorii în ţara nord-africană. Sunt drăguţă cândspun „prezent”.
Acelaşi arheolog de care ne-am apropiat mi-a confirmat:„Nu le place curăţenia cel mai mult”. Îi mulţumeam de fiecare dată în gând căcida formă gândurilor pe care le nutream.
Concluzionam că ar fi atras mult mai mulţi călători cu undeşert curat, în primul rând. Măcar marea scăpase, în mare parte. Aşa-i cubogăţiile cele mai de preţ!
Din păcate, cu animăluţele nu se au prea bine cei maimulţi egipteni pe care i-am văzut în treacăt, asta poate şi pentru că le estegreu să se susţină pe ei, scoţându-şi gândul că ar mai putea îngriji şi altesuflete din minte.
[Situaţia este mai bună decât în Oman, de pildă, însămult mai rea decât în Tunisia, unde terasele erau pline de pisicile cu carelocalnicii îşi împărţeau masa. Chiar dacă nici în Tunisia situaţia economică nueste strălucită.]
De abia am găsit mâncare pentru animăluţe (cred că amumblat pe la peste 5 magazine în Marsa Alam, că era localitatea cea maiapropiată. Am cumpărat şi pâinici de la o brutărie locală şi ne-am apucat săhrănim toate animăluţele care ne-au ieşit în cale şi care aveau nevoie.
Toate boabele ce ne-au rămas le-am lăsat unuia dintretinerii ce ne-au închiriat maşina, care ne-a asigurat că iubeşte pisicile.
Ca de obicei în ţările musulmane, poate cu câtevaexcepţii, căţeii suferă mai mult decât pisicile. Mulţi tare am văzut şi mulţierau şi înfometaţi.
Pe cel din imagine l-am întâlnit înăuntrul Complexului dela Dendera. Nu aveam boabele la noi, însă l-am mângâiat şi i-am vorbit!
Contează. Atât de mult contează! ♥
Egiptul este una dintre cele mai accesibile destinaţiifaimoase, să zicem! Ce-i, însă, ciudat? Că s-au înmulţit locaţiile de lux. Aflipreţul, chiar de poate ai o vagă idee că s-ar putea să fie mai scump, doar dupăce mănânci.
Este o mare lipsă de transparenţă în Egipt şi o marenevoie de control asupra tuturor situaţiilor. La final, nu ajungi, în cele maimulte dintre situaţii, să înţelegi „de ce”-urile.
Cam aşa am ratat noi un Abu Simbel calculat la milimetrucând am aflat că toate trei drumurile din sud erau închise înspre încolo.
Cu toate acestea, cumva se rezolvă toate întotdeauna!Aşadar, musai fără disperare, ci doar încredere în soluţia ce sigur se va ivi!
