În căutare de lacuri şi cer senin prin şi pe lângă Bucureşti

Ziua 1: Herăstrău

● De mic dejun:

La 9 am coborât lângă Arcul de Triumf şi am pornit-o spreHerăstrău. Am înconjurat lacul cu totul, mi-am făcut prietene pisici [mereu amcu mine niscaiva mâncare ori gustărele] şi am încercat să ajung şi la Muzeul deArtă Veche Apuseană, aflând însă că era închis din noiembrie.

Îmi aminteam parcul un pic mai bine întreţinut, grădinajaponeză m-a cam dezamăgit, însă tare bine mi-a prins să văd soarele de pe InsulaTrandafirilor. La Braşov nu îl mai zărisem de peste o săptămână [altăgrozăvie planificată, căci aşa ceva nu s-a întâmplat în oraş de când m-amnăscut – să fie o săptămână de ceaţă lăptoasă, de s-o tai cu cuţitul!].

● De prânz:

Nu ştiam unde să aleg să mă văd cu Marcel al meu [aveapauză de la cursuri de la ora 13, în principiu]... până la urmă, a fost Nood.[Între timp, am aflat şi că acolo se fac miercurea livrări Sol şi Suflet, de lacare ne luăm legumele din 2022.] Locul mi-a plăcut mult – cochet şi prietenos! Mi-aupicat tare bine quiche-ul, sucul de litchi şi moringa, dar şi tarta cu matcha şiapă de trandafiri!

Pe drumul pân’acolo, mi s-a făcut foarte dor de Suflet,văzând părinţii de căţei la joacă şi mişcare într-un spaţiu special amenajat laieşirea din parc. Apoi, am înţeles că mi s-a legat şi mie harta Bucureştiului,în sfârşit! M-a bucurat asta – până la urmă, cel mai bine înveţi bătând oriceloc la pas. [În drumul spre Nood, am dat peste ecouri de subcontinent, apăsare,mai apoi ameninţare. Am zâmbit. Peste toate-am trecut!]

● De cină:

Înaintea Sărbătorilor, am câştigat două cutii cu eclerede la French Revolution. Eu eram fana lor de prin 2018, aşa că m-ambucurat foarte mult şi le-am ridicat din relativ noul magazin din Rosetti.

 

Vă recunosc, în urma anului greu ce s-a dus de curând, căam dormit în următoarele dimineţi, imediat după micul dejun cu croissantepufoase. Simţeam nevoia (şi încă o simt!).

 

Ziua a 2-a: Chitila şi Mogoşoaia

● De prânz:

În pauza lui, Marcel m-a lăsat la Parcul Dendrologic Chitila, unde îmi doream de mult să ajung! Ba chiar l-am convins să seplimbe câteva minute cu mine pe lângă lac. Parcul este drăguţ, îngrijit, nufoarte mare, însă ai ce face pe acolo o oră-o oră şi jumătate! Am întâlnit dinnou pisici, am stat pe-o bancă şi m-am bucurat de tot. Am plecat când m-a luatun pic frigul.

Apoi, am apucat-o înspre Promenada de lângă LaculChitila, de unde apa şi cerul se vedeau într-o impresionantă nuanţă de albastruelectric! [Am realizat apoi şi că, din punctul final al aleii s-ar fi pututpătrunde în Pădurea Chitila-Mogoşoaia pentru a traversa până înlocalitatea vecină. Dar nu am ştiut şi nici alţi oameni nu au ştiut să îmiexplice.]

Am apucat-o pe drum, însă, chiar în dreptul CaseiVânătoreşti, am dat peste un semn de traseu. Noroiul (măricel) nu mi-a pusprobleme şi, în vreo 20 de minute, am ieşit din pădure în Mogoşoaia, după ce amîntâlnit oameni la plimbare pe jos, cu bicicleta ori cu odorul patruped.

Lumina din Parcul Mogoşoaia, peste lacul cuacelaşi nume, era fabuloasă! De mult nu mai experimentasem aşa o strălucirefrumoasă! Singurul aspect negativ părea să fie murdăria din lac. În rest, aveamparte doar de bună dispoziţie la început de an, de copii încântaţi şi derelaxare.

Am ajuns fără să îmi dau seama în curtea impresionantuluipalat brâncovenesc, în a cărui veche bucătărie am păşit, luându-mi parcărevanşa pentru muzeul de artă ratat deunăzi. Căci acolo avea loc o expoziţie depictură în culori tari. Bineînţeles că am găsit o nouă prietenă pisică – dinTunisia devenise deja o obişnuinţă să mergem pe urmele lor! La apus m-amdespărţit cu greu de tot, ştiind că ziua întreagă se întipărise ca minunată peinima mea!

● De cină:

Pusesem ochii pe Nara Oriental Cuisine dinMogoşoaia; citisem că aveau un künefe de zile mari. Nu doar că a fost aşa, ciservirea împreună cu o porţie de ashta libaneză l-a făcut de-a dreptulremarcabil (probabil că cel mai bun savurat în afara Orientului, ca să spunaşa)! Aici mi-am dat o a doua întâlnire cu iubitul meu. Şi celălalte bucate aufost tare atent pregătite, cu gust, într-un cadru plin de prietenie şi detaşarefaină.

 

În ultima zi, îmi planificasem o reîntoarcere la ParculNatural Comana, pentru că nu explorasem decât partea de pădure în urmă cu 9 anişi îmi dorisem – de pe-atunci! – să fiu pe lângă apă mai mult! Marcel însă m-aconvins să aleg diferit şi mi-a promis că la început de primăvară vom mergeîmpreună în satul giurgean.

Aşa am ajuns la Therme, unde nu mi-a plăcut deloc [puteţiciti de ce aici] şi aş fi plecat după prima jumătate de oră dacă nu aş fistabilit că îl aştept pe Marcel acolo.

 

Pe un ton fain—

Ziua a 3-a:

● De prânz: Am descoperit Sara Green, cu tot cu wrap-ul de linte şi legumeproaspete! A fost mâncarea uşoară de care aveam nevoie după zilele deSărbătoare!       

● De cină: Mi-am strâns familia de pisici la piept şi am stat să ne tragem sufletulîmpreună. ♥ Uneori şi să stau 1 zi departe deblănoşi este greu.

 

Dacă tot avem de-a face cu un an de răscruce (finalurilepeste care dau buzna începuturile), am zis să o apuc şi eu pe cont propriu pedrum, că nu am mai făcut-o din Germania în 2016, adică tot acum 9 ani. Dacă tota avut Marcel treabă şi atunci, şi acum… şi nu mi s-a putut alătura. [Între timp, mi-amamintit cum am colindat şi prin Vrancea de una singură în 2018 şi prin Germania a doua oară singură în 2017!]

M-am mai dezmorţit şi eu. Să fii pe drum singur, oricâtde mult sau puţin, să baţi distanţe măricele pe jos, necesită parcă să fii şimai prezent şi să ţii seama că-i iarnă şi se înserează mai curând.

Mi-a plăcut ! ♥ A fost prima oară când am umblat prin Bucureşti şi împrejurimile lui întihnă.

Ce nu mi-a plăcut la Bucureşti? Apa, aerul, energiagenerală menită parcă să amorţească simţurile. Faptul că foarte mulţi dintre oameninu mai ştiu să se bucure, să primească un zâmbet dezinteresat, o vorbăcaldă. S-au dezobişnuit de asta, fug parcă undeva – un loc neştiut, însă parmereu grăbiţi, îţi răspund din mers. Chiar şi când ies în natură. Mulţi serelaxau când înţelegeau stilu-mi sfătos şi ardelenesc şi se deschideau, ceea cem-a înveselit de fiecare dată!

P.S. Am ales să nu dau semne nimănui, căci am dorit săstau cu mine. Face bine sufletului din când în când. 😊