Am evadat un pic de ziua mea până-n Harghita vecină
Am vrut linişte, însă şi aventură, în liniile mele. Ultimapetrecere pe care-am dat-o a fost în 2019. De ce nu le mai gust? Detaliipovestesc în noua mea carte, pe care-o scriu încă. În mare, pentru că au rămasfoarte puţini oameni cu care să împărtăşesc astfel de momente. Nu-mi voi maimuşca buzele şi voi recunoaşte că şi anul acesta au uitat mulţi oameni (chiarşi importanţi) de ziua mea. Iar alte urări nu au fost din inimă. Nu înţeleg dece ne este greu să vorbim şi despre această parte a vieţii noastre – în definitiv,nu contează să fie totul strălucitor, ci autentic, aşa simt. Să fim mulţumiţiseara, când ne punem pe visat.
Ei bine, ca să nu se supere niciun blănos, au rămasacasă, respectiv la dresaj (v-am spus că este o poveste mai lungă), eu am fosthărnicuţă şi am gătit, apoi, împreună cu Marcel şi tata, am purces la drum.
Eram o ţâră în întârziere, la Braşov era cald, însă noriise arătau ameninţători înainte-ne. A venit apoi ceaţa, însă curând am datiarăşi de soare.
Nu vreau nicicând să par nerecunoascătoare pentru cecreez şi trăiesc, însă, după Oman, iarăşi vedeam România în HI-DEF, cu toate căea-i cea mai frumoasă dintre ţări oricum!
Pe unde-am poposit şi ce mi-a atras privirea?
• Biserica unitariană din Ocland nu este doarfoarte frumoasă (cu o curte plină de nuci delicioase; băieţii au strâns ce augăsit pe jos şi câteva, împreună cu celede acasă, au intrat în cozonacii deCrăciun), ci la intrarea ei se spune că se găseşte cea mai veche poartă delemn din regiune. Satul este foarte frumos, liniştit, cochet!
• Mai departe, pe drumulspre Pasul Vlăhiţa (prin care am realizat că mai trecuserăm şi unde-am dat de zăpadă),am ajuns la Crăciunel. Denumirea vine, spune-se, de la numele celui carevedea de sat în vechime şi care ar fi fost născut de Crăciun. La capătulsatului, care-i fermecător, este o pădurice de castani şi aici areloc anual un festival al castanelor. Musai ne vom întoarce; acum era multnoroi.
• În Lueta există o fântănă sărată (Str.Sóskút nr. 595), de unde se poate lua apă sărată pentru gătit. Cu toate că amînţeles că funcţionează după un program, noi am găsit deschis şi am putut gustaapa şi vedea minunea! O curiozitate, într-adevăr!
Unde ne vom (re)întoarce?
• La Barajul Frumoasa, pe care l-am zărit întredoi fulgi a doua zi de dimineaţă (aici ningea de ziua mea, uraa!). Mi-ar plăceamult să şi zăbovim pe lângă el, să facem o drumeţie poate.
• La Ski Gyimes, unde, cu toate că era deschis,vremea a fost potrivnică şi seara, şi dimineaţa – cam ploioasă, adică. Bobulne va aştepta pentru ocazia potrivită; de abia aşteaptă şi Marcel să se dea.I-a surâs tare ideea!
• La Leliceni, pentru a vedea teiul maibătrân de 430 de ani.
Oricum, întreaga zonă a Ghimeşului m-a chemat de mult şiştiu, simt că mai sunt multe de văzut şi făcut!
Unde am stat fain tare?
La Kaliba Cabins în Valea Boroş. Minunatloc, tare şic, cu privelişti frumoase, mic dejun delicios şi primire tareprietenoasă! Pentru noi a fost potrivită Cabana Friends şi am zis cămusai să revenim la sfârşit de primăvară/început de vară pentru o doză de verdeşi o reîntâlnire cu adorabilii pisoi ai casei!
N.B. Se poate mânca şi bea bine la Frayz Don.
Unde mi-am ţinut ziua?
Dis-de-dimineaţă, undeva unde mi-am dorit să ajung mereuşi nu se făceau tururi într-o perioadă! Apoi, am reuşit să fac o rezervare şisă ajungem în timp util la Csíki Sör din Sânsimion. Lumina, ghidajul şi berea au fostminunate! Am primit chiar şi o surpriză, care m-a impresionat foarte tare! Esteun loc în care merită să poposeşti, mai ales dacă eşti iubitor de bere (nu văspun ce fericit a fost tata!).
No, cam aşa a fost. Mi-a plăcut mult!
Iar seara am mâncat şi am făcut baloane de săpun alăturide pisoii noştri magici! ♥
Şi, pentru că-i final de an, vă urez tot ce vă uraţi şivoi!
La mulţi ani! ☼
