Pe când eram doar niște puști | Recenzie de carte

Inspirată de melodia „The Tortured Poets Department” de pe ultimul album al lui Taylor Swift, am decis să citesc încă o autobiografie în această primă jumătate a anului 2024. După cum era de așteptat, categoric Pe când eram doar niște puști se numără acum printre favoritele mele.

IntroducereDespre ce este vorba în Pe când eram doar niște puștiCe mi-a plăcut la Pe când eram doar niște puștiRecomandareIntroducere

În melodia ei, Taylor Swift spune „you’re not Dylan Thomas/I’m not Patti Smith/this ain’t the Chelsea Hotel„; toate aceste referințe îmi erau destul de străine, în sensul în care am mai auzit de ele înainte, dar niciodată nu am cercetat în profunzime. După ce am citit despre povestea lui Patti și a lui Robert din acest volum, acum știu în sfârșit ce a fost Chelsea Hotel și de ce Patti este o legendă vie, o reală sursă de inspirație pentru orice artist.

Despre ce este vorba în Pe când eram doar niște puști

Patti ne povestește întregul său parcurs: de la o lucrătoare în fabrică la o vedetă rock’n’roll a anilor ’70 și nu numai. Plecând singură la New York și locuind o perioadă pe străzi, își întâlnește sufletul-pereche, pe Robert Mapplethorpe. De la o relație romantică la una plină de iubire, dar ceva mai platonică, cei doi își sunt alături până în ultimele clipe de viață ale celebrului artist.

Pe când eram doar niște puști prezintă viețile și morțile multor nume celebre pe lângă care au stat Patti și Bob fie la Chelsea Hotel, fie în cele mai populare baruri ale New Yorkului. Deși la început nu aveau nimic, cei doi au continuat să creeze: Patti a început prin a desena și a scrie versuri, iar Robert prin a crea instalații în spațiul lor restrâns, colaje și, ulterior, prin a face fotografii. O bună parte din ele se găsesc pe copertele albumelor muzicale ale lui Patti.

Chiar dacă parcursul a fost unul anevoios, fiecare a reușit să ajungă acolo unde avea nevoie. Patti, într-o trupă de rock’n’roll care-i purta numele, iar Robert, printre cele mai cunoscute nume ale momentului, expunându-și fotografiile în muzee importante. Cu toate acestea, este fascinant să trăim cu sufletul la gură prin intermediul mărturisirii autoarei, fiindcă oricare dintre ei ar fi putut sfârși de timpuriu („club 27”), cum au făcut-o mulți alții înaintea lor.

Ce mi-a plăcut la Pe când eram doar niște puști

Este imposibil să nu iubești această carte autobiografică. Se vede, chiar și prin intermediul traducerii, că Patti este o scriitoare înnăscută, stăpână pe metaforele sale, și o iubitoare avidă a tot ce înseamnă viață. Cartea în sine a apărut tot în onoarea lui Robert, pentru a-și păstra una din multele promisiuni pe care i le-a făcut de-a lungul timpului.

Povestea celor doi este incredibilă, cum au reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să reușească în vremuri atât de diferite de ale noastre, luptându-se cu sărăcia și boala; faptul de a se avea unul pe celălalt și de a se încuraja reciproc să continue să creeze le-a schimbat iremediabil traiectoria vieții. Chiar dacă Robert și-a descoperit în cele din urmă orientarea sexuală, o astfel de iubire transcende orice formă de carnalitate și răsună chiar și după moarte, sunt sigură.

Bineînțeles că am fost curioasă să ascult câteva melodii de la Patti Smith, după ce ne povestește în carte felul în care a ajuns să le compună. Astfel, am descoperit că una dintre piesele mele preferate din toate timpurile, „Because the night”, îi aparține. Mai citisem Torcătoarea de vise, însă am rămas confuză în urma lecturii; cred că dacă aș recitit-o acum, având toate aceste noi informații, ar avea mai mult sens pentru mine.

Recomandare

Consider că toată lumea ar trebui să citească Pe când eram doar niște puști. Nu cred că în lume există atât de mulți artiști compleți, precum Patti Smith, iar poveștile lor ar trebui transmise din generație în generație. Această autobiografie este scrisă cu multă atenție la detalii și multă dragoste; te absoarbe și te duce departe în timp, în amintirile autoarei.

Prin urmare, are tot ce este necesar pentru o carte bună: profunzime, imagini mentale vii, clare, o poveste de iubire ce se întâmplă odată la câteva vieți, cheia succesului și, nu în ultimul rând, o istorie despre tot ce înseamnă să trăiești ca artist newyorkez în poate cea mai înfloritoare epocă pentru toate formele de artă.

Mă simt onorată să trăiesc încă sub același cer ca Patti Smith și sper ca tezaurul pe care îl lasă în urmă să nu fie nicicând uitat de generațiile următoare.

Articolul Pe când eram doar niște puști | Recenzie de carte apare prima dată în Cristina Boncea .