S.E. Hinton – Proscrișii | Recenzie de carte
Proscrișii a fost o mare surpriză literară pentru mine. Singurul motiv pentru care am achiziționat cartea a fost apartenența la colecția Cărți cult de la editura Art, care nu m-a dezamăgit până în prezent. Mi-a plăcut foarte mult romanul scris în adolescență de S.E. Hinton; chiar ar trebui să apară mai des pe lista romanelor de citit într-o viață.
Despre ce este vorba în ProscrișiiCe mi-a plăcut la ProscrișiiCe nu mi-a plăcut la ProscrișiiConcluzieDespre ce este vorba în ProscrișiiPersonajul principal este de asemenea și naratorul nostru, un puști de 14 ani pe nume Ponyboy. El ne povestește despre cei doi frați mai mari ai săi și felul cum locuiesc împreună în apartamentul părinților decedați recent într-un accident. Cartierul în care s-au născut îi transformă pe ei și prietenii lor în „proscriși”, comparativ cu Socii (socialiștii) din cealaltă parte a orașului, acei copii privilegiați, care provin din familii înstărite.
Încăierările dintre cele două pături sociale sunt la ordinea zilei. Ponyboy și apropiații săi trebuie să își păzească spatele la orice pas, întrucât riscă mereu să fie atacați de mai mulți Soci care coboară împreună dintr-o mașină de lux. Lucrurile devin cu atât mai complicate cu cât este vorba despre o luptă dusă la extrem, din care ambele părți au de pierdut. Ponyboy nu-și dorește decât să găsească o cale de mijloc, întrucât pare a fi singurul care înțelege că cele două tabere nu sunt atât de diferite pe cât ar părea…
Ce mi-a plăcut la ProscrișiiCartea este scrisă într-un mod simplist, ceea ce are foarte mult sens; povestea ne este spusă de un adolescent, iar cartea a fost scrisă la rândul ei de unul. Acest lucru nu o face mai puțin profundă, ci doar foarte ușor de parcurs. Nu m-a mai bucurat de ceva vreme o experiență de lectură în așa măsură în care să nu pot lăsa cartea jos din mână; cel puțin, nu o carte de ficțiune, căci ultima mea „iubire literară” este Mă bucur că mama a murit.
Trebuie să luăm în considerare și faptul că Proscrișii a fost publicată în 1967 inițial, când genul Young Adult nu era la fel de popular, iar aceste povești erau destul de atipice, îmi imaginez. Cu atât este mai de apreciat caracterul său universal, faptul că încă vorbește despre lucruri adevărate – ce înseamnă să fii privilegiat versus marginalizat în baza unor lucruri pe care nu le poți controla.
M-a prins foarte tare lectura, am avut parte de tot felul de acțiuni neașteptate; nu trebuie neapărat căutată o morală, deși ea este evidentă, toate viețile au aceeași valoare. Poate cel mai frumos lucru este inocența cu care a fost scrisă și cât de palpabile par relațiile dintre personaje, de parcă ei devin și prietenii noștri. Proscrișii este o carte înduioșătoare, ce își merită cu adevărat locul printre „cărțile de cult”.
Ce nu mi-a plăcut la ProscrișiiAr fi nedrept să-i reproșez cărții tocmai simplitatea pe care o apreciam mai devreme, dar adevărul este că am nevoie de puțin mai mult pentru a considera o carte cu adevărat desăvârșită. Pe parcursul lecturii, mă tot gândeam că îi voi acorda un rating maxim, dar finalul m-a dezamăgit prin faptul că a fost clișeic și foarte accesibil. Cu siguranță nu era un „truc” la fel de previzibil în ’67 cum este în 2024, dar a răpit cumva din magia în care Hinton a reușit să mă mențină până atunci. În afară de acest aspect, nu am alte lucruri de imputat cărții.
ConcluzieProscrișii este categoric o carte ce merită citită. De la ingenioasa copertă a acestei ediții la anumite paragrafe care pot face pe aproape oricine să plângă, povestea spusă de Ponyboy despre viața într-un cartier defavorizat este o crudă realitate pe care avem puterea să o schimbăm – cel puțin, la nivel de percepție.
Chiar dacă treci cu vederea mesajul social pe care îl transmite, poți aprecia în continuare o poveste bine scrisă, tristă, din care sufletul uman tot mai găsește un silver lining. Proscrișii este o odă adusă celor care nu au avut privilegiul de a avea o voce proprie…
Articolul S.E. Hinton – Proscrișii | Recenzie de carte apare prima dată în Cristina Boncea .
