Sjón – Vulpea albastră | Recenzie literară

De la mulți ani după lansare și faimă mondială, am citit și eu Vulpea albastră, a doua carte de la acest cunoscut autor islandez. Tot ce se spune este adevărat: lectura a fost o experiență desăvârșită pentru mine!

IntroducereDespre ce este vorbaFeedback emoționalConcluzieIntroducere

De la Sjón am mai citit Manasteinn, o carte scrisă într-un stil simpatic, dar care nu a avut un impact foarte mare asupra mea. În schimb, Vulpea albastră a fost o adevărată delectare de la primele și până la ultimele cuvinte. Am râs, m-am întristat, am contemplat diverse aspecte – pe scurt, am primit tot ce aveam nevoie pentru a oferi cărții un rating maxim și a o pune pe lista celor ce trebuie neapărat citite într-o viață.

Despre ce este vorba

Avem mai multe planuri narative, dar nu este atât de dificil să le deslușești. Povestea începea cu vânarea unei vulpi albastre, un animal rar, a cărui blană se vinde scump. După aceea, ne întoarcem în micul sătuc de munte din Islanda, unde aflăm despre Abba, bărbatul care a îngrijit-o și iubitul ei. Cuplul pe care îl formează cei doi este deosebit datorită condiției pe care cei doi o împărtășesc; nu am mai citit alte cărți în care să se vorbească despre sindromul Down. Nu este vorba nicidecum despre dragostea lor, ci despre destinele tragice care le-au fost făurite.

Un alt personaj de bază este pastorul din sat, un om care își impune limitele, dar nu știe să le respecte pe ale sale. El este cel care sfârșește prin a vâna vulpea albastră, ca ulterior să descopere că lucrurile stau de fapt invers. Cartea nu este atât de mult despre firul narativ, deși el există foarte clar, ci despre stările de spirit ale personajelor, felul în care au ajuns să fie conectate între ele și despre călătoria energiei în lume, aș spune. Genul în care se încadrează este clar realismul magic, însă categoric aș trece și umorul la subcategorii. Prin urmare, avem parte de o poveste cu de toate și de aceea consider că Vulpea albastră nu are neapărat un public țintă, fiind potrivită pentru orice gust.

Feedback emoțional

Nu poate fi vorba despre ce mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut la acest roman pentru că m-am îndrăgostit pur și simplu de el. Nu îi lipsește nimic, nu aș schimba nimic la felul în care Sjón ne-a spus această poveste. Poate partea mea preferată a fost cea dinspre final, cu vulpea. Nu înțeleg în profunzime simbolismul sau poate acest lucru nu este necesar, dar cu siguranță m-am vizualizat împreună cu personajele în fiecare paragraf parcurs; pentru mine, acest gen de implicare emoțională constantă este suficientă pentru a îndrăgi o carte.

De asemenea, faptul că povestea este împărțită în fragmente și capitole foarte scurte a fost pe gustul meu. De fiecare dată cărțile scrise astfel își găsesc un loc aparte în inima mea, tocmai ritmul sacadat și saltul de la o scenă la alta reușesc să îmi împlinească așteptările literare. Vulpea albastră este genul de poveste pe care aș închide-o într-un glob de cristal, pe care l-aș scutura de fiecare dată când vreau să îmi reamintesc despre magie. Nu cred că există ceva ce pot spune mai măgulitor de atât.

Concluzie

Dacă nu ai făcut-o încă, citește Vulpea albastră! Lasă-te cuprins de mister, trăiește momentul fără să încerci să anticipezi unde vrea să te ducă autorul. Este o poveste emoționantă bazată tocmai pe schimbul de emoții dintre tine și autor, în mod indirect. Este un joc frumos construit, un mini univers fascinant și categoric o lectură ce merită parcursă măcar o dată în viață.

Articolul Sjón – Vulpea albastră | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .