Charles Dickens – Poveste de Crăciun | Recenzie

Ce altă perioadă mai bună a anului există pentru a citi Poveste de Crăciun? După ce că nu eram familiarizată cu povestea lui Scrooge, aceasta este de asemenea prima mea întâlnire cu domnul Dickens, cel puțin în format tipărit.

IntroducereDespre ce este vorbaCe mi-a plăcutCe nu mi-a plăcutConcluzieIntroducere

Ador reeditările de la editura Arthur, aceste ediții hardcover frumos ilustrate, care păstrează totuși conținutul original al poveștilor. Fiind o carte subțire, un clasic care mi-a scăpat cumva până acum, mi-am zis că voi termina lectura repede. Din păcate, m-am înșelat; m-am trezit în mijlocul unui mic reading slump cauzat de stilul de scriere greu de parcurs, dar tradus cu migală de către Ioana Novac în acest volum.

Despre ce este vorba

Desigur, referința îmi era cunoscută. Scrooge este un personaj adeseori asociat Crăciunului, un personaj negativ similar cu Grinch – cel puțin, așa rămăsese în memoria mea. Nu știam însă că povestea în sine va pica exact la momentul potrivit în viața mea (deși ar fi cazul să nu mă mai mire astfel de lucruri) și că voi putea rezona profund cu schimbările prin care trece.

Pe scurt, domnul Scrooge este un bărbat zgârcit, față de care nimeni nu resimte simpatie și care la rândul său îi îndepărtează pe cei din jur. Totul se schimbă atunci când, în apropierea Crăciunului, îi apare în față fantoma fostului său amic și partener de afaceri, urmat de alte trei fantome: ale Crăciunului Trecut, Prezent și Viitor. După aceste întruniri, protagonistul nostru are o revelație.

Ce mi-a plăcut

Ideea în sine este minunată. Sunt sigură că atât mesajul, cât și modul în care a fost spusă inițial povestea, în 1843, au transformat Poveste de Crăciun într-un clasic universal. Elementele de basm, precum magicul număr trei, și probele prin care trebuie să treacă Scrooge indirect contribuie la această imagine de tot unitar. Prin urmare, da, am trăit cu sufletul la gură alături de erou și mi-am dorit ca lucrurile să se termine cu bine pentru el, mai ales că a fost un personaj atât de relatable. Aș putea să jur că domnul Scrooge este capricorn…

Ce nu mi-a plăcut

Eu nu cred că aș citi această carte copilului meu. Nu aș mai reciti această carte nici cu pistolul la tâmplă întrucât nu aș fi în stare. Limbajul este mult prea învechit. Cred că la fiecare cinci rânduri exista un cuvânt al cărui înțeles îmi era necunoscut. Poveste de Crăciun a fost greu de parcurs, procesul de citire în sine a fost anevoios și a fost genul de experiență în care mă uitam să văd câte pagini au mai rămas de citit.

Concluzie

Tocmai pentru că experiența în sine nu a fost deloc una plăcută, dar finalul m-a lăsat cu un sentiment de căldură interioară și bucurie, ratingul pe care îl ofer acestei cărți nu este chiar cel mai mic posibil. Iau aminte de aici că s-ar putea să nu mă înțeleg bine nici cu celelalte lucrări scrise ale lui Charles Dickens – zic asta în ideea în care există și varianta de audiobooks. Pe de altă parte, chiar te poate face să te gândești la legătura dintre sărbătorirea Crăciunului și manifestarea emoțiilor luminoase în general.

Articolul Charles Dickens – Poveste de Crăciun | Recenzie apare prima dată în Cristina Boncea .