Bătrânul și marea | Recenzie literară

Dacă nu ar fi fost finalul, încărcat de emoții puternice, și faptul că microromanul are sub 200 de pagini, cel mai probabil nu aș fi dus lectura până la capăt sau aș fi categorisit-o drept cea mai plictisitoare carte peste care am dat vreodată. Îmi pare rău să descopăr că eu și Hemingway cel mai probabil nu vom putea fi prieteni.

IntroducereDespre ce este vorbaCe nu mi-a plăcutConcluzieIntroducere

Bătrânul și marea este cea de-a doua carte pe care o citesc de la Ernest Hemingway, prima fiind Sărbătoarea continuă. Începe deja să mi se contureze în minte impresia că, precum în cazul lui Simone de Beauvoir, s-ar putea să pot digera numai lucrările de non-ficțiune ale acestui autor. Știu că este foarte îndrăgit, iar cărțile sale au revoluționat literatura la vremea lor; chiar dacă în biblioteca mea se mai află încă două scrise de el, îmi vine foarte greu să cred că îmi voi schimba părerea.

Despre ce este vorba

Un pescar bătrân numit Santiago, ce n-a mai prins de foarte multă vreme un pește, încearcă din răsputeri să prindă un pește mare – astfel se poate rezuma acțiunea din acest roman. Pe parcursul a zeci de pagini ne este descris felul în care protagonistul își utilizează ustensilele pescărești pentru a-și dovedi sie însuși și cunoscuților că încă este capabil să își facă meseria până la capăt. De asemenea, peștii pe care îi prinde și profitul scos de pe urma vânzării lor reprezintă singurele sale surse de hrană și venit.

În substrat, avem probabil confruntarea omului cu greutățile vieții, limitele propriilor puteri și mortalitatea. Analogia cu prinderea unui pește imens este cea care indică un oarecare grad de relatability pentru oamenii care nu știu nimic despre pescuit și nici nu își doreau neapărat să afle, ca mine. În timp ce se află pe mare, Santiago ne împărtășește gândurile sale și viziunea asupra lumii. Practic, asistăm la o dramă ce poate fi tradusă la nivel individual prin “when you try your best but you don’t succeed/when you get what you want, but not what you need“, cum spune Coldplay în melodia Fix You.

Ce nu mi-a plăcut

Nimic. Am vrut să termin lectura pentru a putea avea o concluzie elocventă despre carte. Tocmai pentru că Hemingway este un autor atât de apreciat, nu aș fi vrut să vorbesc în necunoștință de cauză despre lucrările sale. Da, într-adevăr, cartea se citește ușor, ar fi putut fi o lectură de vreo-trei ore pentru cineva mai ager și disponibil, dar asta nu înseamnă că a fost o experiență plăcută pentru mine.

Tematica în sine a fost problematică – deși autorul a fost pasionat de pescuit, eu nu pot nici acum rezona cu fascinația pentru această activitate. Bătrânul și marea este o carte plină de detalii tehnice pescărești, în care întregul univers al protagonistului este reprezentat de mare, pești și leii pe care i-a văzut din barcă pe o insulă.

Singurul aspect cu care am putut rezona a fost sentimentul de înfrângere retrăit de mai multe ori de către Santiago. Pot înțelege ce a însemnat pentru el călătoria sa pe mare. Pe de altă parte, aș fi agreat mult mai mult același mesaj transmis într-un context diferit – aka printr-o poveste cu totul diferită decât cea de aici.

Concluzie

Sunt sigură că această carte poate deveni favorita unei persoane pasionate de pescuit – respectul față de mare și locuitorii ei în raport cu nevoia de hrană reprezintă chiar realitatea celor din micile orașe portuare, cum ar fi Sulina, de exemplu. Pe de altă parte, Bătrânul și marea ne prezintă o poveste tristă, a unui om cu orizonturi limitate, care se luptă cu propriul destin. Din păcate, pentru mine nu au fost de folos prea multe elemente de aici.

Articolul Bătrânul și marea | Recenzie literară apare prima dată în Cristina Boncea .