Primăvara în Deltă
Nu era primăvara cea dintâi în Deltă, însă cu siguranţă a fost cea mai cu năbădăi. Neprevăzutul a guvernattotul... şi noi ne-am lăsat duşi.
La ce să fim atenţi primăvara
La faptul că nu toate restaurantele, spaţiile de cazare şiatracţiile ce operează în sezon sunt deschise.
La faptul că Dunărea are o altă culoare în acest anotimp,un albastru electric deschis.
La faptul că să campaţi nu poate fi întotdeauna o variantăprimăvara (locuri inundate şi/sau prea frig).
Păsările
Aşteptaţi-vă la foarte multe păsări, la foarte multe cuiburi şi nu deranjaţi prea mult păsările careaşteaptă pui.
Aprilie este o explozie de sunete şiveselie în Deltă, atât pe canalele principale cât şi pe cele secundare.
Diferenţele noapte/zi
Mari, însă şi mai mari suntdiferenţele de la o zi la alta. Unei perioade foarte călduroase îi poate urma,brusc, o perioadă friguroasă, dominată de ploi şi vânt. Veniţi pregătiţi cu maimulte straturi de îmbrăcăminte de apă, cremă de protecţie solară şi musaijachetă anti-vânt.
Vizitatorii
Puţintei, poate chiar mai puţini şidecât toamna. Vă veţi desfăşura în voie.
Ce am făcut nou şi ne-a plăcut? (trecând prin locuri dragi)
Dinspre mare, am apucat-o spre Lunca – aveam treabă pe acolo şi nu maifusesem. M-a fascinat canalul micuţ, însă plin de bărci colorate.
Aveam cazarea rezervată în Jurilovca, locul care ne estetare drag în zonă. Partea ciudăţică a fost însă că nici cazarea nu arăta ca înfotografii şi mai era şi-o antenă gigantică foarte aproape (am măsuratradiaţiile – mari de tot erau!). Aşa că, am spus „Nu”, aşa cum ar trebui să seîntâmple de fiecare dată când nu ne place încotro curge firul poveştii. I-ammărturisit toate temerile noastre gazdei, ne-a înţeles şi am plecat.
Unde? Restaurantul nostru favoritdin Jurilovca încă nu se deschisese.
Am găsit o cazare tare faină în Mahmudia (vezi câteva paragrafemai jos), aşa că am apucat-o prin Enisala(nu am fi avut altfel ocazia să vedem cetatea în rama galbenă oferită derapiţă) şi Sarichioi cel autentic(văzut pentru întâiaşi dată).
Traseu de caiac în jurul Mahmudiei
Aceasta a fost sugestia gazdelornoastre din Mahmudia, căci mai dormiserăm aici, nezăbovind niciodată pentru otură de caiac. Acum a fost suficient până şi să ne împrietenim cu căţeii dinpartea locului.
Din port, am traversat Braţul Sf.Gheorghe – am nimerit o zi însorită, însă vânt şi valuri mari, aşa că am văslitcu atenţie, apoi am urmat canalul. Curând, în dreapta noastră, s-a deschislacul. În capătul lui erau o mulţime de pelicani, cum ni se promisese; în plus,la traversarea lacului, am dat peste alte canale pe care le-am colindat. Vreo 3ore ne-a ţinut ocupaţi.
Cum foarte multe dintre ultimelecălătorii cu Măzduţa au însemnat şi vizita pe la câte-un service (va urma;oricum, cel din Tulcea din aprilie anul trecut a fost minunat şi oamenii aufost inimoşi!), nu puteam să ne dezicem. Aşa că trecerea cubacul spre Tudor Vladimirescu a ieşit din plan. Am apucat, totuşi, să o văd peprietena mea Roxana, cu care mă cunoscusem în urmă cu un an aproape lacofetăria ei minunată „La Prăjituri”.
Cetatea Halmyris
...şi nu am crezut că îmi vor fi plăcutatât de mult aceste ruine romane de secol al II-lea, unde încă se deruleazăsăpături.
Din Somova, pe ploaie şi vânt pe canale
Pentru o tură mai scurtă (vreo2h30’ a durat), am coborât pe tăpşanul de lângă cazarea noastră (StradaSălciilor), am traversat apa, apoi canalul, până am dat de lac. Se făcuse frig,începuse ploaia şi bătea foarte tare vântul. Se simţea că urma niţel brr dupăzilele călduroase.
Din Somova spre canalul principal din complexul Somova-Parcheş
De pe acelaşi tăpşan, însă de dupăce se încheia Strada Sălciilor, am pornit-o de această dată în tura noastrălungă, pe care-o păstrasem special pentru respectiva zi. Cum fuseserăm nevoiţisă anulăm trecerea Dunării (destinaţia: Pardina), am ales să ne petrecem zileleîn locul nostru de suflet.
Plănuiam să vedem dacă putempătrunde încă o dată în Lacul Morun, deşi ni se cam spusese că nivelul apeieste scăzut, şi să ne reîntoarcem prin el la punctul de plecare. Au fost vreo10 km (poate mai mulţi, că ne-am şi rătăcit la întoarcere), făcuţi în vreo 4h30’,cu tot cu fotografii şi opriri de gustare.
Lebedele şi pelicanii de pe LaculCociorvata au făcut spectacol şi lumina de seară a fost, din nou, un spectacolîn sine.
P.S. E frig după apus cupantalonii de caiac uzi, când nu e vară. J
Loc fain de dormit şi luat masa
Au fost două ce ne-au căzut dragi.
La Mahmudia, Casa Ibis ne-afermecat prin designul său, prin cum toate sunt atât de bine gândite şiorânduite, încât te simţi tare în largul tău! Se găteşte bine şi-i mult sufletîn tot acest loc!
La Somova, Laguna Nuferilor ne-aoferit nişte privelişti cu care visam de prin 2014 să mă trezesc în faţaochilor. Inimoase tare gazdele şi sunt multe de făcut în întreaga zonă.
Primăvara Delta renaşte!
Nu ne-or fi ieşit nouă toateplanurile, însă ne-am bucurat de ce a fost. Ne-a umplut inimile. ♥
