Toamna în Deltă

 Acum un an (mâine se împlineşte),ajungeam în sfârşit în inima Deltei, după mult greu.

Era pentru prima oară toamna înDeltă; mai fuseserăm doar în Delta Superioară în octombrie 2020. Multe se petrecuserăîn cazul primelor două tentative nereuşite (doar a treia încercare din 2022fusese cu noroc!) – de la motorul Măzduţei şi până la perioada grea din a douajumătate a verii, ce venise şi cu niscaiva consecinţe fizice.

Cu toate acestea, deşi nici pedeparte refăcuţi complet, porneam alături de prietena noastră Alina (pe careurma să o lăsăm la Brăila) înspre Brăila. Îi lăsam pe Linu şi Kara la tata şi ştiam că neva fi dor de ei. Nu ştiu cum s-o făcut, cu pauzele depe drum şi benzină, că am pierdut bacul spre Tudor Vladimirescu. Vorba vine ↓

 

La ce să fim atenţi toamna

La trecerile cu bacul, în primul rând, ca să nu vă încurceplanurile de călătorie. Noi nu am mai putut trece şi îmbrăţişa prieteni dragi,fiind tot pe-o fugă şi trebuind să îngrămădim 3 zile-n 2.

Acum, podul cel nou elimină unadintre aceste treceri, însă rămâne trecerea de la Tulcea la Tudor Vladimirescu(7-19, din oră în oră, la oră fixă, cât avem ora de vară, şi 7-17, cât avem orade iarnă) şi de la Tudor Vladimirescu la Tulcea (7:10-19:10, din oră în oră,cât avem ora de vară, şi 7:10-17:10, cât avem ora de iarnă).

Noi ne-am cam supărat anul trecut(urmează un fragment din solicitarea adresată Căpităniei Zonale Tulcea), însăi-am dat drumul, căci bucuria ar trebui să fie starea noastră permanentă, nusupărarea (şi să mai hrănim şi alte entităţi prin tumultul nostru)—„Vă scriu pentru că pe 14 octombrie, la oraultimului bac de la trecerea Tulcea – Tudor Vladimirescu, am senzaţia că amfost păcăliţi (am făcut cercetări şi am vorbit cu oameni care au făcut trecereaîn sens opus). Tocmai ce se organizase o trecere specială şi nu cred că bacul arevenit pe malul din Tulcea, noi fiind minţiţi că totuşi a fost. Luminile eraustinse, nu se auzea niciun zgomot (facem această trecere din 2016 şi ştim camcât durează).”

La faptul că nu toate restaurantele, spaţiile de cazare şiatracţiile ce operează în sezon sunt deschise.

La zilele ce sunt mai scurte – astfel, turele de caiac artrebui planificate în consecinţă.

La faptul că Dunărea are o altă culoare în acest anotimp, un albastru electric închis.

 

Păsările

Sunt puţine, dar mai sunt.Pelicani nu am văzut, însă ştiu că erau (că doară şi în ianuarie am văzut laHârşova!).

Egrete, lebede, cormorani, bâtlani– toate se bucurau de zilele însorite şi liniştite.

 

Diferenţele noapte/zi

Sunt mari (aproape de limitaîngheţului noaptea). Dacă, în zilele cât am fost noi în Deltă, puteam sta înpantaloni scurţi (am testat, că doar am neopren scurt) după prânz şi până pe la17, după ce soarele începea să coboare, aerul devenea tăios şi răcoarea osimţeai şi mai pronunţată pe apă.

Sugerez un strat impermeabil şianti-vânt dacă plănuiţi ture de caiac dimineaţa sau după-masa şi musai sămâncaţi bine înainte de a vă pune pe apă.

 

Vizitatorii

Sunt cu mult mai puţini oameni înDeltă şi cu mult mai puţine bărci care să vă perturbe vâslitul! Chiar şi ladiversele atracţii veţi întâlni puţini vizitatori.

 

Ce am făcut nou şi ne-a plăcut?

Chiar dacă sunt fană de planuri decălătorie buclă, îmi place să mă abat pentru ceva nou din care pot învăţa/ce măpoate bucura.

 

Monumentul Eroilor din Tulcea++

Pentru că aveam un pic de aşteptatpână la bac, mâncare la pachet şi boabe pentru pisicile pe care le-am întâlnit,le-am hrănit pe acestea şi am urcat la Monumentul Eroilor, unde, pe o băncuţă,am luat prânzul. Apoi, ne-am bucurat de soare şi de privelişte şi am fost săvedem şi ruinele Cetăţii Aegyssus.

Nu sunt foarte bine păstrate şilocul ar putea fi mai îngrijit, însă este parte din noi şi ar trebui studiată.

 

Pe Chilia spre Stipoc

Fuseserăm pe Canalul Stipoc osingură dată în iunie 2020 şi devenise pe dată unul dintre canalele melepreferate din Deltă. Am înţeles apoi că este destul de lung şi de important şimi-am dorit să revin. Nu s-a putut. Pe uscat a fost imposibil, pe apă ar fireprezentat o rută ocolitoare cam mare pe canicula de acum doi ani.

Eeeeh, acum s-a putut, direct dela canalul micuţ şi frumos tare din faţa cazării, ce da (cotind la stânga) înBraţul Chilia (a fost prima oară cu caiacele pe el!). [Mi-am promis că voi faceo hartă a locurilor pe care le iubesc şi în care mergem cu caiacele, cu tot cuintrări şi ieşiri.]

După aproximativ 750m, se mai faceo stânga şi apar văcuţele curioase pe maluri şi senzaţia de bine. 

Sau mojo. Când toate stau pe loc.   

 

Wild swimming în Deltă

Luna a 27-a de wild swimming veneacu primul meu înot în Deltă. A fost rece (hai să îi spunem „fresh” :D), nămolos, dar minunat!

 

Balta Mică a Brăilei

De mult îmi doream să ajung. Aşacă am stat pe plaja din Gropeni; era târziu şi vânt şi începea să fie şi frig(în fotografie de frig râd aşa). Ne-am promis că vom reveni şi că ne vom da cucaiacul pe-aici.

 

Loc fain de dormit şi luat masa

Mie îmi place să arăt cât de multeinimi mari avem în jur, de aceea scriu săptămânal despre asta pe Dependentă defluturi.

Întreaga atmosferă de la Pensiunea Talian a fost pe gustul meu.De la culori şi decoraţiuni până la echipă.  

Mai mult, am găsit o prietenă şiun om minunat în Dana, care a dovedit înţelegere tare multă la servirea miculuidejun la ora prânzului şi nu a dorit să ne ia niciun ban pentru cinăspunându-ne că oricum plătiserăm două nopţi şi nu ne bucuraserăm decât de unadupă pierderea bacului. Chiar dacă nu fusese vina ei. ♥

 

Toamna-i diferit în Deltă, dar efain!

Sunt recunoscătoare că am trăit obucăţică din ea!