Misterul învățătorului Helmuth (Dumitru Negrea) - o cronică de Eduard Pandele

Dupăce Armata Roșie eliberatoare a ajuns la Berlin și nu s-a mai lăsat întoarsăacasă în toate țările rămase dincolo de cortina de fier,  a urmat eliminareafizică și culturală a exponenților lumii vechi. Golul cultural trebuia umplut cu ceva. Inclusiv la nivelul literaturiipentru copii - căci “omul nou” trebuie îndoctrinat de mic. Unul dintresubiectele facile și deci foarte răspândite era tema copiilor și adolescențilorcare luptă cu fasciștii sau cu elementele retrograde (“chiaburii”), copii caresunt gata oricând să se sacrifice și nu ezită să-și deconspire părinții dacăaceștia înjură noua orânduire. Îmi amintesc că în copilărie devoram astfel decărți pentru că, dincolo de aspectele de brainwashing, erau totuși romane deaventuri, tensionate și captivante, cu personaje-model (Timur al lui Gaidar,Vania al lui Kataev, adolescenții din "Tânăra Gardă" a lui Fadeev,etc.). Subiectul fiind “recomandat” tuturor, mulți scriitori din țările aflatesub influența sovietică au comis astfel de cărți (cine-și mai amintește cât demultă mânie proletară era în “Teroarea Neagră” prima versiune a ceea ce avea sădevină “Cireșarii”?).

E și cazul cărții de față, o bandă desenată serializatăîntre 1965 și 1967 în “Luminița”, revistă pentru școlarii din clasele primare,adaptarea unui roman scris de scriitorul cehoslovac Frantisek Langer, publicatîn românește în 1952 sub numele “Copiii și pumnalul”.

Desenatorul(care semnează și adaptarea scenaristică) este Dumitru Negrea - Gan,caricaturist foarte cunoscut (prezent în “Urzica” încă din primul număr alrevistei) și ilustrator cu un stil puternic și foarte personal. Mai multe date despre el și despre geneza volumului aflați din fișabiobibliografică (generos acompaniată de ilustrații și fotografii) alcătuită deDodo Niță și din “raison d'être”-ul de la final, semnat de Marian Mirescu.

Negrea reușește să condenseze un roman întreg în doar 18planșe, ba chiar transmite cu ușurință tensiunea poveștii; timpul curge cândfoarte repede, când foarte încet, dar ruperile de ritm, la fel ca jocurile devolume, contrastele, iluzionismul de corpuri devenind siluete sau umbre, toateau un singur scop - să captiveze și să transmită emoție. Se poate spune căuneori exagerează și ca expresivitatea sa aduce cu cea a actorilor fardațiexcesiv, pentru ca expresiile lor faciale să se vadă și din ultimul rând - darasta e parte din demersul educativ necesar unui public foarte tânăr. Dacăspectacolul vizual expresionist e o reușită, textele sunt scrise butucănos șitipărite neîngrijit, cu un font bizar, convențiile tipografice se schimbăaleator (casetele sunt când numerotate, cănd nu, textul curge dincolo degranițele stabilite etc.) semne clare ale limitărilor tehnologice și aldezinteresului tipografilor vremii. Vorbind despre tipăritura cărții de acum,ar fi fost extraordinar dacă marginile ar fi fost mai puțin generoase -planșele ar fi fost astfel mai mari și textul mai lizibil.

O curiozitate BD de acum aproape 60 de ani  și un autorcare merită redescoperit.

De unde și regretul meu că volumul nu s-a extins într-ointegrală BD Dumitru Negrea - Gan, pentru că, dacă vă întrebați de ce i-a luatdoi ani să deseneze 18 planșe, ei bine, în timp ce publica “Misterulînvățătorului...”, Negrea mai desena și o BD SF tot în Luminița (“Aventurilelui Nică A. Tomică”) unde mai publicase o adaptare după “Fram, ursul polar” șialte “Aventuri pe Lună”.

Un efort lăudabil de recuperare a unei pagini de istorieBD.

 

Eduard Pandele

Notă. Albumul costă 30 lei și poate fi achiziționat scriind pe adresa bdargonaut@yahoo.com.