Microficţiuni (cont.) (8) *

Hey! Să vedem ce am mai scris în august. A fost:

8.08.2023

Manuscris

Sunteți angajată, rostește robotul. Femeia răsuflă ușurată. La început, cândajunsese pe Aio, fusese entuziasmată de noutatea spațiului, dar după un timpîncepuse să se plictisească teribil. Când a văzut că se angajează la Biblio-Aio o caligrafă, nu i-a venit săcreadă. În sfârșit nu avea concurență la un job dispărut, căci poseda o marecalitate, degete subțiri și rapide care să transcrie ultimul manuscris al luiNostradamus. Umanitatea îl așteaptă cu înfrigurare să îl citească ca să știe cesă facă în continuare.

(520)
 

12.08.2023

Peo scară de incendiu

A așteptat cu inima mică până a venit tatăl ei s-o ia. Avearujul întins pe față, rimelul îi contura cu negru ochii roșii de plâns.Strângea tare în brațe un ursuleț de pluș, care avea o privire blândă, ca atatălui ei. Așa simțea că era protejată când în cameră trupul îi era filmat șiinvadat de fețe crude, cu zâmbete sarcastice. I s-a spus că nu va mai ajungeniciodată acasă, dar ea a sperat mereu. A trimis un avion de hârtie cu unSOS. Și acum nu mai coboară în subsol, ci urcă pe scări, spre brațele lui.

(512)

24.08.2023

Grafoman

Mereu a vrut să știe care este sensul vieții lui. Și-a dorit cu ardoare opoziție prin care să controleze voința maselor. Și a avut o viziune: să redeape hârtie tot ce îi șopteau vocile în fiecare noapte. Curând, hârtia nu a maifost suficientă, a scris pe propriul corp, apoi a acoperit pereții casei sale,a încercat să se extindă și în alte spații, dar nu a putut, și a ajuns să îșiîncâlcească gândurile pe aceiași pereți până a cedat și s-a sinucis. Azi, cineintră în casa lui înnebunește instant.

(508)

 

28.08.2023

O fotografie uitată-n fundul unui sertar

Ieri, bunica m-a chemat la ea să îmi dea o pozăîngălbenită de vreme. Era mama ei. Prinsese al doilea război mondial, văduvă la25 de ani, cu vreo 3 copii, care nu știa carte, doar muncă. Și munca o țineadeparte de ispite, avea timp doar să supraviețuiască. Acum, tu ai mulți bani șiobiecte, maică, mulți, atât de mulți și păcate pe măsura lor, îmi zice eașoptit. Îți las averea mea cea mai de preț, această poză, să știi cui aparții.Te uiți acolo, în ochii ei, și o să îți vezi puterea de a fi un om bun.

(510)

 

* pentru mai mult context, a se vedea postarea din 8.01.2023.

 

La final, las o poză îngălbenităcu stră-străbunica mea. Cred că am ochii ei.