5 privelişti ce mi-au rămas în suflet din Moldova
Chiar dacă am ajuns cu un scopprecis în Moldova, la această a treia vizită am simţit parcă cel mai bineunitatea ce ne caracterizează.
Am prins o primăvară verde,ploioasă, noroioasă, friguroasă, dar minunată, cu pomi înfloriţi. Deci, alb-rozdin abundenţă, în contrast cu crudul menţionat mai înainte.
Doar ca imagini de vedere parcă,pe care le surprinzi şi le păstrezi în tine, iată ce am adus cu mine la Braşov—
Chişcăreni
Şi dealurile.
Impresionante, dramatice,dătătoare de poftă de cutreierat şi aventură.
Notă către sine: De revenit pe maipuţine ploi.
Stejarul lui Ştefan
După Scoreni, am coborât mult peun drum abrupt. Era noroi, însă ne-am încăpăţânat să continuăm. Pădurea părea tânără.Tânără şi superbă.
De nicăieri a apărut o pisică şine-a ţinut companie cât am privit neputincioşi bucăţile de potecă inundateincredibil de frumos. Şi a dispărut pe drumul de întoarcere.
Notă către sime: Într-o zi, vom vedeaşi Stejarul.
Notă către sine 2: Pisicile sunt călăuzeminunate.
Notă către voi: ...nu găsiţi? J
Plaja din Vadul lui Vodă
La Nistru. Eram pregătiţi să nedăm cu caiacele, însă am ajuns târziu şi sta să plouă. Malurile însă aratăfain.
Notă către sine: Cu caiacul chiartrebuie experimentat traseul. Singura problemă ar fi că drumul către plajă estedoar pietonal. Aşadar, o intrare pe râu ar putea fi posibilă drept înainte, lacapătul traseului de autobuz.
Valea Morilor
...şi mai cu seamă cea mai micăstatuie din Moldova. Cum mama a iubit „Micul Prinţ”, nu puteam să nu o văd. Elşade comod, pe asteroidul său, şi are doar 11 cm.
Notă către sine: Am tot văzut poze dinacest parc de la o prietenă dragă. Când, în sfârşit, am ajuns, mi-a plăcut cumm-am simţit acolo. Aaah, şi a fost minunat cu ceva dulce şi-o băutură caldălângă!
Viile şi satul Purcari
Este un sat tare frumuşel şicolorat. Iar viile îţi sar în ochi de oriunde te-ai găsi.
Notă către sine: Ar merge un tur debicicletă pe aici, asta în cazul în care nu plouă cu găleata, cum s-a întâmplatîn această primăvară.
...şi una bonus!
Satul Beşalma îmi era cunoscut din 2019. Tot mi se pare că are un iz deAsie Centrală prin câmpurile întinse de acolo. Nu îmi venea să cred că ratasem moara de vânt ce stă pe unul dintredealuri de la începutul secolului trecut.
Notă către voi: Din centrul Beşalmeise vede moara dacă vă strecuraţi printre clădiri. Ca să ajungeţi la ea, faceţidreapta din centru, urmaţi drumul, apoi faceţi stânga şi puteţi urca dealul. Mie mi-a mirosit a vară.
Călătorii frumoase să aveţi! ♥
