Un cap în gură

nu se dovedi suficient. Adăugă un șut în coaie și un upercut. Bărbatul se prăbuși pe spate icnind. Furia se stingea de-acum, ca un bec când scade tensiunea. Îi mai trase două șpițuri în coaste, apoi repetă cu voce tare mantra care-o obseda de câteva luni: "Morții mă-tii!". Chiar așa! Îi făcea bine s-o spună. Karma e o șaorma cu de toate.

- Morții mă-tii! o îngână Tatăl lui Lăscărică, strângându-și genunchii la gură. Morții mă-tii de pizdă proastă! Îți sparg fața aia de curvă! continuă el, cu un ton mai sus. De ridicat, nici vorbă să se ridice. Dacă ar mai fost cineva de față, ar fi făcut-o. Știa prea bine cum merg lucrurile. De vreme însă ce nu asistase nimeni, putea pretinde orice.