Ştii, Miruna, acum vreo 15 ani mi-era o frică teribilă de moarte. Închipuieşte-ţi că mama la 80 de ani nu vorbea niciodată de moarte şi sigur nici nu se gîndea la ea. Ce curios! Cum să-mi explic de ce bătrînii, pe măsură ce se apropie de moarte, se obişnuiesc şi se împacă tot mai mult cu dispariţia lor? E ca şi cînd ar învăţa că trebuie să se supună acestei idei. Am impresia că ne-am născut adaptaţi la moarte. Cu cît îmbătrîneşti şi te apropii de ea înţelegi că, dacă îţi este dată şi dictată, n-ai încotro. Se pare că e suportabilă…