Strada Izbăvirii

se concentră o clipă, se opinti și iscă așa un talaz din subasfalt, de culese mogâldeața de pe buza acoperișului blocului Omega Radical din Doi și-o izbi de asfalt. Nae Preș, mogâldeața, ar fi putut jura că așa se întâmplase. Ar fi putut jura dacă i s-ar fi ivit ocazia. Cetățenii strânși pe trotuar, martorii cum ar veni, declarară altceva Polițistului Ambrozel Bulache, sosit numaidecât la fața locului: Nae Preș plonjase de bună voie și nesilit de nimeni de pe acoperiș. Fix așa declarară. Printr-o coincidență bizară, fostul locatar de la etajul 10 se împrăștiase pe asfalt fix în fața mașinii de la salubritate care curăța strada. Locatari se mai împrăștiaseră pe asfalt, nu-i vorbă, dar mașina de la salubritate nu mai trecuse vreodată pe-acolo. Șoferul Fiță Custui asculta cu ochii închiși o melodie a lui Jean de la Craiova. În două versuri, mătura rotitoare și jeturile de apă șterseră de pe fața asfaltului pata care fusese Nae Preș. Versurile erau: "Tu ești femeia care mor de ea / Și pentru tine îmi bate inima".