Câinele Spoială

hoinărește prin cartier cu covrigi în coadă. Ca întotdeauna în preajma alegerilor. Se știe. Doar Costârț n-o știe. Probabil că nici Brebuț n-a aflat-o cât a trăit. Să mai fie încă vreo doi-trei, în cartier, care să n-o știe. Nu mai mulți. Bărbați, cu toții. Nici o femeie. Câinele Spoială hoinărește pe trotuare, pe alei, pe cărări, chiar și prin pasaje. Cândva traversa și visele oamenilor, dar acum a renunțat. Până seara, covrigii se fac nevăzuți, dar dimineața se trezește cu alții noi. Nu-i alegerea lui, așa cum nu-i nici a lui Guiță să zboare. Și totuși planează printre blocuri, Guiță. Zepelinul cu șorici. Copiii trag în el cu praștiile, îl nimeresc din când în când, dar de doborât nu-l doboară.