Dependent de mizerie

Acum un an pe vremea asta, mă-ntorceam de la mica plajă a nudiștilor, apa Mediteranei nu mai era ciorbă, soarele nu te mai strivea sub talpă, în România erau alegeri și eu alesesem să nu fiu în România unde valul 2 lua damele la dans și domnii la bruderschaft. Și eu nu mă înduplecam să plec, îndrăgostită de poporu ăsta care îndulcește s-îurile spaimelor cu s-îurile smochinelor.
Dar cu toate astea, în numai 5 zile, pe la 4 după-amiaza, duceam trențele celor 7 luni din Spania la mașină și plecam spunându-ne că într-o lună, maxim o lună jumate, suntem înapoi, de altfel când am intrat în România am luat rovignetă pentru o lună, deși era mai ieftin să luăm pentru 3 luni.
Și cum am intrat, la 1 dimineața, în România, mi-am dat seama că zilele aici sunt bătrâne, sunt zile-pensionari, își târșâie picioarele împingând cărucioare de piață. E greu să-ți duci zilele bătrâne și pân la toaletă, merg greu, împiedicându-se în turul pantalonilor.
Așa că nu am putut pleca nici după o lună, nici după 5 și m-am reobișnuit cu urletele, claxoanele, lătratul câinilor noaptea, cu agresivitatea vânzătoarelor și cu nesimțirea generală, cu țâfna și minciuna și, mai ales, cu prostia m-am obișnuit.
Hai să luăm încă o vignetă, tot pe o lună, mai e puțin.
Să termin cu procesu cu vecinu, cu procesu cu nebunu, să lansez cartea, să rezolv cu banca, cu asociația, cu firma, să găsesc clienți, să plătesc taxe, să repar mașina.
S-a făcut anul.
Am uitat de Covid, mi-am amintit de el când am vorbit ieri cu Micky. Tatăl lui Micky a murit de Covid, ea nu poate să uite de el. Mi-a povestit că știe că se practică pe scară largă: dai șpagă, doza ta e aruncată la budă, ești trecut ca vaccinat, ai qr code, mergi în Grecia sau la congresu PNL unde Cîțu poate să anunțe succesul campaniei de vaccinare.
Păi, da, nu știai? Și eu am auzit de la X care a povestit că Y, neputând să se angajeze fără, a șpăguit medicul și gata, figurează vaccinat, mi-a zis Bogdan.
Zici ca ei și faci ca tine.
Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc. Tot ce am învățat atunci când construiam socialismul înjurând în bucătării reci, a reapărut, reformulat, acum.

Întreb chelnerul imberb dacă e vaccinat. Răspunde mândru că nu, nici el și niciun coleg.
Dar nu e lege că voi, ăștia din servicii, trebuie să vă vaccinați?
Nu e. Și dacă o să fie, îmi cumpăr un certificat și gata. Doar nu sunt prost să mă vaccinez, nu-mi spuneți că nu știți că Iohannis și-a făcut d-aia cu apă cu sare, să vadă fraierii.
Zilele nu au fost niciodată mai scurte ca acum. Și nopțile mai pline de urlete de câini, sunt mari și negre și atârnă-n cer ca niște găuri negre care sug viața din tine.
Trebuie să plec, îmi spun, și mai cumpăr o rovignetă, pentru o lună. Mizeria dă dependență.
Și eu sunt dependentă de mizerie.