Vlad Țepeș și wc-urile insuspect de românești

Raportați orice lucru suspect, ni se cere prin stație de către o voce feminină care a luat 3000 de euro ca să înregistreze acest mesaj. Nu e nimic suspect în Otopeni. Toate sunt la fel ca înainte, banda rulantă nu merge, nu e aer condiționat. Suspect ar fi să fie.

La aterizare, românii au aplaudat cu tot ce au avut ei, chiar și cu palmele. Au aplaudat că au ajuns în țara din care în 2 săptămâni nu o să știe cum să plece mai iute. Oameni cu mâini muncite și cu grumazu ars. Oameni care vin acasă în fiecare an, în august, să mai pună un termopan, să mai mărite o nepoată, să mai bea un rachiu și să să spună cât de proști sunt ăștia la care muncesc, putori, cum se face că ei sunt mai bine decât noi? Au furat startul.

Pe columna lu Traian, strămoșii daci pierd bătălia cu cea mai mare civilizație a omenirii. Iar și iar și iar, sub privirile a milioane de turiști, dacii nu își doresc la fel de mult victoria ca inamicii romani, Traian le ia aurul și, zice Dănuț Zuzeac în adevarul.ro: Înainte de războiul purtat cu dacii, romanii treceau printr-o criză economică destul de mare. Prada capturată de armata romană l-a făcut pe împăratul Traian să renunţe la impozite şi să construiască fortificaţii prin întreg imperiul. Acesta a sărbătorit victoria în faţa lui Decebal timp de 123 de zile, perioadă în care 10.000 de gladiatori s-au luptat, iar peste 11.000 de animale au fost sacrificate. Traian a ridicat şi două monumente impresionante dedicate victoriei împotriva dacilor, respectiv Tropaeum Traiani şi Columna lui Traian.

Uere iu from? Africa?
Sunt zeci de cetățeni ganezi, nigerieni, kennyeni care încearcă să-ți vândă, aici, la poalele columnei lui Traian, la 39 de grade, o brățară colorată, mai mult ca sigur fabricată în China care și ea, China, este tot Africa, toți suntem copiii lui Lucy care acum 3,2 milioane de ani a decis că e cazul să exerseze mersul în 2 picioare.
Raportați orice lucru suspect.
Toarșu căpitan de savană, permiteți-mi să raportez, Lucy merge în 2 picioare. Rămâi drăguță în copacul tău și ferește-ne de tragicomedia asta numită umanitate.

La Prezzemolina e o micro-cârciumioară din Roma. Deschide la 11 și închide la 18, marți e închis.
Ahhh, sunteți români, credeam că sunteți americani, spune fata care servește. Nu îi știu numele. E brunetă, nu are 30 de ani, maică-sa, blondă, vorbește afară, pe banchetă.
Prezzemolina e numărul 88 din 10340 de restaurante din Roma. Fata taie pizza cu foarfeca, le așează în batiste pe care le-ai putea duce la gură, în caz că te ia cu leșin. Te ia.
Fata e din Baia Mare, a făcut ASE-ul la Cluj și, apoi, a venit la mămică-sa la Roma, că nu era rost să stea acasă. Au deschis de 5 ani prăvălia. Le merge bine, covid, necovid, plătesc dări, chirii, salarii, nu mai vor să audă de țară.
Raportați ceva suspect.

200 de metri la deal e nea Constantin. Alți 12, e Sorina. Alți 7, e Mirela.
Niciunul nu vrea să se mai întoarcă în țară. Mirela, energică și îndesată ca o mingiucă săltând pe versurile unui cântec la karaoke, vorbește în italiană, politicos, cu un cerșetor înfășurat într-o pufoaică trăznind a pișat, îi spune că îl roagă să lase clienții în pace, că îi dă apă sau pâine sau ce vrea el, dar să plece.
Omul vociferează, e dreptul lui, e nedreptatea vieții, e Diogene.
Îi spune: du-te-n pizda mă-tii cu mă-ta.
Mirela nu zice nimic.
Raportați ceva suspect.

Înainte îmi era rușine să mă întâlnesc cu români p-afară.
Mi-era rușine că vin dintr-o țară de mârlani. De neciopliți. De coate goale.
Am spus, veneam din Sarajevo către casă, cu un autocar, singură, fără bani, că sunt ucrainiancă. De ce să spun că sunt româncă, ce mi-a dat mie țara asta, educație ioc, bani ioc, noroc ioc?
Ioc din plin.
Nu e meritul țării mele că m-am dat jos din copacul meu, ca Lucy cu 3,2 milioane de ani mai devreme, și mi-am văzut de treabă.
Nu e meritul țării mele că am devenit bipedă. Cum nu e nici dacă eu stau întinsă, la umbră între doi boscheți.

Suntem multe Lucy, unii care au ajuns ca fata din Baia Mare, unii care au ajuns ca Diogene de Galați.

Nu îmi mai e rușine. Sunt de unde sunt, cu oameni care zilnic se chinuie să le fie mai bine copiilor lor. Și nu-și explică de ce merge atât de greu. Totuși, e ceva suspect. Dar nu știu ce. Deci nu pot să raporteze posibila infracțiune organelor abilitate.

La terminalul plecări Otopeni, unde trebuie să mergi ca să fii preluat de mașinile parcărilor long-term, e o expoziție cu Vlad Țepeș. Alte câteva mii de euro, nu știu câte, dar sigur sunt mii. Expooziția constă în câteva planșe desenate de nepoata după soră a lui Lucy. Ridicole, patriotarde, tarante.

Expoziția e aproape de intrarea la baie unde nu sunt colace de plastic pe toalete. Nimic suspect. Nimic suspect.