Ultima zi a lui Nichita

Am primit scrierea de mai jos despre ultimele clipe ale lui Nichita. Apartine doamnei Genovica Parvu si am zis ca e pacat sa nu o public:

„Pe 12 decembrie, trenul care îl aducea de la Drobeta-Turnu Severin intră în Gara de Nord după ora 10 noaptea. Când ajunge acasă, Nichita se culcă…

Noaptea, însă, durerile devin tot mai puternice.

Mircia Dumitrescu își amintește: „Mi-a dat telefon şi a zis «Vino repede!». Avea salteaua pe jos şi îi ţâşnea sânge din buze şi din limbă şi murdărise deja peretele. Şi mi-a zis: «Mircia, stai tu aici, că nu vreau s-o sperii pe Dora». El neştiind că mie mi-e cumplit de frică să văd pe cineva care moare… Dar am stat. Atunci, din atâta lume care avea maşină nu s-a găsit nimeni şi am chemat eu un prieten cu o maşină şi l-am dus la Spitalul Fundeni. Am spus acolo că e vorba de Nichita Stănescu, dar nu ştia nimeni cine e Nichita. Şi atunci m-am trezit la realitate. Nu cultura e cea pe care o ştie lumea…”

Până la mașină și apoi pe coridoarele spitalului, Nichita a mers pe picioarele lui, tot timpul conștient, dar criza s-a repetat, din ce în ce mai violentă. La câteva minute după ora 2 noaptea (se făcute deja 13 decembrie), lupta s-a sfârșit.

Doctorul Chirilă, care era de gardă îşi aminteşte: Mi-e o sete sălbatică, repeta…

Nichita avea propria sa viziune asupra morții: o trata cu ironie, cu curiozitate, cu curtoazie. În această a treisprezecea noapte din decembrie, poetul o întâlnește. Spunea mereu: „când o să mor, o să fiu curios să văd ce simt și vreau să spun asta!”.

Nu-l uitaţi

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,

ca şi cum ar fi viu între noi,

ca şi cum s-ar fi întors acasă.

De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,

numai că s-a întors puţin mai ostenit

şi pe un pat nevăzut şi-a aşezat căpătâiul

lângă veniţii acasă din mit.

El şi-a făcut lucrul lui acum

poate că îi e sete, o sete arzând

ora până la noi ca un fum.

Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ.

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

strigaţi-l din când în când pe nume,

ca şi cum ar fi viu printre noi

…şi atunci el va surâde în lume.”

Nichita Stănescu

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Ultima zi a lui Nichita appeared first on Cronici pe bune.