D. are 12 ani și pe 14 începe școala. Are teme de făcut c...

D. are 12 ani și pe 14 începe școala. Are teme de făcut care se cheamă portofoliu. Ce mama dracului e un portofoliu?
Nu știu, dar are de făcut 4.
La matematică.
Se uită la ele cu gura ușor întredeschisă, cu uimirea pasagerului unei mașini care trece pe lângă Tunguska.
Ce semn e ăsta mă întreabă și mă uit la fel de uluită la exercițiile care nu-l vor ajuta să nimic, niciodată, niciunde. De ce le facem asta copiilor noștri? Noi nu aveam de ales, înțeleg. Am băgat în noi fracții, asimptote, limite.
Fără limită.
Formule insipide, mănuși pentru ciungi.
Copiii noștri se întorc la școala care, într-o lume mai bună, ar fi trebuit să facă după ăstea 6 luni curat în dulăpiorul programei. Să arunce sticluțele cu materii fetide. Să le înlocuiască grabnic cu literatură, sociologie, cultură civică, istorie, artă și muzică.
Copiii noștri sunt înghesuiți, exact ca noi, în borcane pătrate.
E vremea gogonelelor.
Nu contează că nu le mâncăm, trebuie să le punem.
Așa s-a cerut, așa se vrea, asta se cere.
Impersonala lipsă de responsabilitate. Nimeni nu pune întrebările cheie: cui servește, cui folosește? DE CEEEEE?
Copiii noștri sunt niște vite trimise la abator ca statul român să pară implicat, îngrijorat.
Singurul lucru pe care D l-a învățat de la școală este să mimeze că îi pasă. D-aia nu mergem mai departe. Pentru că suntem cu toții prinși într-un ștau imens, suflând către mașinile din față, prefăcându-ne că putem să le mișcăm.
Am scris postul de mai jos în 2014. Septembrie.

Propun acest text pentru publicarea în manualul de română, în locul textului cu lamele. Despre ce vorbesc? Despre acest superb delir tăios publicat în manualul auxiliar pentru clasa I denumit jucăuș ”Să dezlegăm tainele abecedarului”. Zice textul:

“Maria ia o lamă nouă.

-Maria, aruncă lama!

-Nu, Ileana, e lama mea!

Acum Maria are o rană mare.”

După ce vă reintroduceți cepșoarele ochilor înapoi, în găvane, vă supun atenției următorul text pe care aș dori din tot sufletul să-l publice o editură isteață în manualul auxiliar de la anul.

E un pic mai lung dar, sper eu, copiii nu se vor plictisi citindu-l.

”Victor are o minciună nouă.

A primit-o în dar de la strategul campaniei electorale. A zis ”mulțumesc” și a așezat-o alături de cele 4539 de minciuni cu care s-a jucat de când este prim ministru încoace. Victor se uită cu mândrie la colecția lui de minciuni. E cea mai mare din lume. Nimeni, nici chiar Pinocchio, nu îl poate bate la minciuni. Oricine ar spune că este un mai mare mincinos ca el, ar minți. Și el nu suportă minciuna. Hahaha! Asta-i cea mai tare minciună.

Minciuna asta, cea mai tare, o va spune azi, la lansarea candidaturii la preșidinție.

Victor va fi președintele țării și, în palatul Cotroceni, va avea patru camere mari în care își va depozita minciunile.

Între timp, România își ia o lamă nouă.

-România, aruncă lama!

-Nu Germania, e lama mea!

Acum România are o rană mare. Se cheamă Victor. Și nu trece niciodată.”

Ce ziceți? Care are pile la editura cu manualul auxiliar?