Pietre aruncate, datorii asumate

Aveam vreo 15 ani și începusem să ies în oraș cu prietenii. Eram o tânără domnișoară deja și jocurile copilăriei de pe strada mea sau din cartierul nostru își pierduseră de ceva timp farmecul, cum era și normal să se întâmple, doar intrasem într-o altă etapă a vieții, devenisem o adolescentă în toată puterea cuvântului. Cum se întâmplă deseori la vârsta aceea, evident că aveam prieteni