Pădurea de degete a următoarei dimineți

Dimineața, ca ploaia, a stins toate visele, deși sunt destul de sigură că am răsărit în mine. M-am uitat în jur și nu mai era nimeni. Nu mai trebuia să mă frământ pentru soarta lumii, pentru încălzirea globală și pentru răcirea sufletelor oamenilor. Eram liberă. Dar ce spun aici? Doar păsările sunt cu adevărat libere, … Continue reading →