Adevãrata blondã e Iohannis

Layere de text.

Palimpsest.

Întocmai ca televiziunea cu numărul 1 a lui Dan Voiculescu, cea a cărei slogan este Mereu Aproape, Iohannis este mereu aproape.

Niciodată însă unde ar trebui să fie.

Caaald, caaaaald, fieeerbiiiinteee, urlăm scoși din minți când președintele nostru își scoate șosetele umede din clăpari și dă semne că se concentrează și la altceva decât genunchii doamnei Carmen.

Dar nu.

Aproape că a înțeles.

Aproape că face.

Aproape că învinge.

Textul de mai jos începe cu o bucată din aprilie 2018 când mi-am dat seama, în sfârșit, că Iohannis e aproape Dăncilă.

Urmează un alt text din noiembrie 2014.

Mă simt cum am îmbătrânit 12 ani de atunci, a trecut un ciclu întreg din zodiacul chinezesc.

Iohannis nu mai merită să câștige un mandat dar gândul că Tăriceanu o să fie viitorul nostru președinte aprope că mă scoate din minți.

Și atunci aproape că mă gândesc să-l votez pe Iohannis.

O țară întreagă simțind că a fost aproape pe cale să fie bine.

Și niciodată acolo.

feher

Iohannis e din nou pe val. Internetu îl laudã, protestatarii îsi dau întâlnire în piatã ca sã-l sustinã.

A tãiat capul hidrei de Videle, a scalpat pavianul.

Revolutia a halit un fãras de jãratec taman acum, în prag de vacantã, ce timing bun, stãm la terasã, facem strategii si o pornim pe 3 mai, cu halenã.

Iohannis e din nou pe val, sã ne rugãm ca valul sã nu se spargã de mal la 17 secunde dupã ce s-a format. La câte sanse a primit-Iohannis, nu valul-la câte sanse a ratat, nu m-ar mira ca presedintele sã fie mai blond decât doamna Dãncilã.

Mai jos, un text din noiembrie 2014. Nu ne-am schimbat deloc.

Ultima dată când am fost cu Dan la Waterloo, eu eram euforică pentru că Băsescu îi luase fața lui Năstase iar el era mulțumit-neliniștit. Eu nu mi-as fi amintit cum era el atunci dar mi-a spus…

View original post 747 more words