News from the Interzone – 16 noiembrie 2018
N-am mai scris pe blog de două săptămâni și – zbam – azi am tunat o mulțime de texte. Am avut o zi tare mișto, am fost energic, făcut multe.
Mâine, 17 noiembrie, la Gaudeamus se lansează cartea mea ”Tainele psihologiei”. Detalii mai jos:
Catea o veți putea cumpăra de la târgul de carte de la Romexpo din standul editurii Crux Publishing. Zilele astea e și cu reducere de 44% pe Elefant, că e perioada Black Friday.
Mi-a apărut un nou articol de psihologie: ”Iată cum progresul tehnologic influențează depresia”. Și-am făcut un nou tutorial video despre R: ”Scurt tutorial video R – Scatter plot-uri colorate”. Clipul mai jos:
Practic vă învață cum să creați în RStudio un scatter plot arătos ca acesta de mai jos:
Și-am făcut azi mâncare iar:
Evening breakfast.
Se iau două felii de pâine, se topește unt în tigaie, se prăjesc pe ambele părți în unt la foc mic până devin rumene. O parte se unge cu brânză topită, se lasă puțin în tigaie până se topește brânza.
Se pun două felii groase de ceapă tăiate mărunt la călit. Se prăjesc cubulețe de parizer împreună cu ceapa. Tot în unt.
Se face un ou ochi tot în unt topit, tot pe foc mic, în cealaltă tigaie. Se presară brânză de burduf și busuioc uscat peste și se așteaptă până se topește brânza. Ou ochi se așază peste cele două felii încă calde de pâine prăjită.
Se scoate ceapa de la călit împreună cu bucățelele de parizer, se tapează de unt și se așază într-un vas mic. În aceeași tigaie punem o bucată de vreo 10cm lungime de cârnat afumat cu suprafața tăiată în cruce pe alocuri. Puteți ridica nivelul intensității focului.
Se taie varză crudă în firișoare subțiri și se taie o jumătate de ardei în firișoare subțiri. Se amestecă totul cu ceapa călită și parizerul prăjit. Se presară busuioc, un vârf de sare, două de piper și puțină boia dulce; se amestecă din nou.
Într-un final se topește puțină brânză topită în ce-a mai rămas din untul din tigaie și se picură peste întreg ansamblul.
Se presară busuioc peste tot.
Crunchy and especially tasty. The wife loved it.
Oradea. 2018. Rată de absorbție a fondurilor europene de 85% la nivel național. Tramvaie Siemens cu aer condiționat. Polițiști politicoși, gunoaie selectate pe criterii ecologice, centrul istoric pavat cu marmură. Și apoi e această doamnă care-și scosese caprele la păscut, în lesă, în miez de oraș.
Și-am făcut niște cercei și pandantive noi. O droaie:
Restul le bag în galeria de mai jos că-s toate pentru copii și în același ton:
[See image gallery at razvancoloja.com]
M-am pus să citesc o carte mișto despre sistemul penitenciar din SUA:
…asta după ce am citit una absolut penibilă și prost scrisă. Scrisă de ”Tookie” – co-fondatorul celor din banda ”Crips”, executat în 13 decembrie 2005 prin injecție letală după lungi ani de apeluri și cereri de clemență (Guvernatorul Arnold ”To The Choppa’!” Schwartzneger i-a semnat ordinul de execuție).
Cartea este extrem de prost scrisă. Lejeră. Nu aduce proape nimic nou în peisaj. Dacă te-ai uitat la vreun film despre pușcăriile americane e ca și cum ai fi citit deja și ”Life In Prison” a lui ”Tookie”: mâncarea e nasoală, condamnații urlă, ne e teamă de camera de izolare, riști un cuțit artizanal în gât, nu te uita în ochii ălorlalți, să n-ai încredere în nimeni. Singurele chestii folositoare cu care am rămas după ce-am terminat cartea sunt că, în Penitenciarul din San Quentin unde fusese omul încarcerat, celor care o luau razna între patru pereți li se spunea ”J-Cats” (de la ”Category J” care desemna probleme mintale în codul închisorii) și că celor care provocau alți deținuți din spatele gratiilor fără să-și părăsească însă celula pentru a se bate ulterior cu ei li se spunea ”Cell Soldiers”. Atât.
În rest mă chinuiam la 1 dimineața noaptea trecută să termin abjecția asta lejeră ca să pot spune că n-am lăsat autobiografia executatului neterminată. Cică a fost dictată prin telefon. S-o fi auzit nasol pe liniile Bell Labs.
Mi-au sosit și două cărți prin poștă:
Singura ediție în limba româna nu se mai găsește de vânzare niciunde de vreo 10 ani. Peste asta am avut norocul să dau pe Okazii.ro și mi-a vândut-o tipul cu 71 de lei. Condiție impecabilă:
În rest am mers de la facultate la cabinet, de la cabinet acasă, am scris o tonă de referate și articole și texte și plănuiesc să merg la Târgu-Mureș în decembrie la o conferință internațională de psihologie și sociologie. Am citit niște studii interesante pe baza cărora sper să apuc în noaptea asta să încropesc un text. Am de transcris un eseu despre literatura transgresivă în contextul Beat Generation/Neo Noir/Generation X pentru revista ”Familia”. E scris dar e scris de mână. Am re revizuit un studiu care a mers spre o revistă de psihologie cotată ISI, de făcut abstractul pentru alte două, de citit o droaie de cărți și studii și articole.
De-ar avea ziua 24 de ore.
Oh wait.
Și mi-am adus aminte de AtheOS.
AtheOS a fost un sistem de operare dezvoltat de o singură persoană – Kurt Skauen. A apărut în anul 2000 cu un kernel monolitic modular, compatibilitate POSIX, sistem de fișiere AFS pe 64 de biți CU ATRIBUTE EXTINSE (ceea ce la vremea aia era fenomenal pentru un OS de tip hobby). Avea shell BASH din câte îmi amitesc, lansat sub licență GPL, suport TCP/IP. Avea o interfață grafică ce suporta skin-uri și o serie de aplicații GPL portate pe el. Scris în C++ și cu funcții SMP (!). Era o frumusețe de OS și i-am făcut un review glorios în revista MyCOMPUTER pe vremea când eram redactor-șef adjunct acolo.
În 2003 AtheOS primește un fork numit SyllableOS. Care o ia în cu totul altă direcție. Se schimbă întreg conceptul, interfața grafică, se schimbă tot. SyllableOS mai există și azi și tot apar versiuni noi. A avansat mult dar AtheOS ca prim branch al proiectului a dispărut tot în 2003. Și e păcat, că era promițător la vremea aceea, în plin boom al sistemelor de operare alternative (MenuetOS, SkyOS, OpenBeOS, MorphOS, ReactOS și altele). I miss this thingie.
M-am uitat la niște documentare faine despre Coreea de Nord, am căutat să văd cum bag Google Play în firmware-ul Sony DPT-RP1/B ca să am Pocket și suport EPUB pe eReader, am citit niște analize economice faine și un articol mișto despre Edgar Allan Poe.
Am reînceput să-l citesc și ascult pe Vladimir Tismăneanu. Articole precum acesta sunt un deliciu.
Am trimis un eseu lung despre Coreea de Nord la revista sociologică România Socială, sper că se publică.
Adriana și-a uitat ochelarii la mine de vreo săptămână și-i tot trimit poze ca cea de mai jos și texte de genul ”They now belong to my army of apes and they send you this picture to show their right to a claim”.
În rest busy as hell. Though not so busy as in the last months. Așa că poate bag un nou text pe blog zilele astea.
Vă las cu cubul meu de gheață, că mi-am turnat mai înainte niște Pepsi Twist ca să prind iar energie. Nu-mi imaginez ce legi demonice ale fizicii poate încălca… but my ice cube has a boner:
The post News from the Interzone – 16 noiembrie 2018 appeared first on Razvan T. Coloja.
